Jurnalism cetatenesc

Semnificația zilei de 1 mai

Ziarul de Vrancea
30 apr 2017 370 vizualizări

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Istoric

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației

zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872,

circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria

construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8

ore.

Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din

anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei

(precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston,

fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea

unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de

muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor

muncitorești respectarea acesteia.[1]

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe

tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc

la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care

aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de

muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea

salariului.

Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma

unor incidente violente care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket

din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul

unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui

protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului

„McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și

mulți alții au fost răniți.

În seara aceleiași zile a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști.

Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior.

Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, dintre

care pe câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști,

care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor

militante violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda,

Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării.

În urma procesului, 7 dintre acuzați au fost condamnați la moarte (doi

având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15

ani de închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit

nevinovați pe cei 8.

Eveniment anual

În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a

stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin

manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889,

social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a au

stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a

muncitorilor. La 1 mai 1890 au avut loc demonstrații în SUA, în

majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba.

După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904,

Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să

demonstreze energic pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8

ore, cererile de clasă ale proletariatului și pace universală”.

La scurt timp, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”) anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894,

Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare

legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă

greviștilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate și al căror

protest fusese înăbușit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA

este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate și ca ultimul

week-end lung al verii[2].

Instrumentare politică

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o

sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile

comuniste încercau să ducă tradiția unei mișcării muncitorești

internaționale, apărută sub egida celei de-a doua Internaționale. De

asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții.

Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității

naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în

centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un

prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii[3]. Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Se suținea că ziua

de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate

fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței.[necesită citare]

Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau,

dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost

înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale

folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca

pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți

ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la

inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.[4]

În diferite țări

În Germania,

1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roșie, în

amintirea lui 1 mai 1890, când, în pofida interdicției manifestațiilor

de către Sozialistengesetz, militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană.

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist,

de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile

bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și

purtau pancarte uriașe. După 1990, importanța propagandistică a zilei a

fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment,

sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În

2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical)

a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică,

pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzațiile

de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în

conștiința populației.[5]


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.