Jurnalism cetatenesc

Scriitorul vrâncean Gheorghiță Mocanu după ce-a scăpat de COVID-19: El exsită! E ușor de găsit!

Gheorghiță Mocanu
16 oct 2020 2051 vizualizări

(Text închinat sârbătorii religioase Sfânta Parascheva)

Eu pot depune mărturie oricui, oricând si oriunde că Dumnezeu există in fiecare dintre noi. Așadar, el este pretutindeni... Niciodată nu pleacă din noi, este acolo, doar nu-L băgăm în seamă, îl ignorăm și chiar îl hulim, deseori, folosind numele Lui pentru a da duritate unei înjurături. El locuiește în interiorul nostru, nu-L căurați prin alte orizonturi! L-am simțit într-o zi când imi luasem adio de la tot: nu mai țineam legătura cu nimeni, nici chiar cu soția sau familia, în general. Mă situam undeva suspendat, detașat de toate, resemnat, atât a fost să fie, gândul mergând intr-o singură direcție: spre locul de veci construit decurând. Sumbru gând, nu-i așa? Dar asta era! Corpul se lăfăia într-o liniște stranie, slăbiciunea fizică nu mai conta, iar faptul că mă topeam ca un bulgăre de gheață în raza soarelui, mă situa intr-o sedare totală, care îmi dădea și o senzație de normalitate. Asta pentru că mă vedeam pe drumul despre care credeam că este bătut în cuie.... Bănuiți voi care drum!

Din neant, veni o dimineață, care îmi schimbă direcția la 180 de grade. Nu se întâmplase nimic deosebit, chiar nimic. Aceeași stare proastă medicală, aceleasi gesturi de neputință, imobilizat de trei săptămâni la pat, doar cu fața în sus, de parcă șira spinării făcea parte din construcția ingrată a dreptunghiului de fier numit pat ATI, încoronat cu tot felul de accesorii întortochiate.

Totuși, în acea dimineața, cu același geam deschis în față și același copac decupat in fereastră, pe care-l puteam zări în orice clipă, în aceeași pozitie, s-a întâmplat că mintea mea a pornit pe un alt drum. Mi-am pus atunci câteva intrebări: Oare ce ar fi dacă aș mai trăi un pic? S-ar putea, oare? Dar cum să fac asta?

Mi-am răspuns: Ce-ar fi să încerc să mișc? Să mișc picioarele? Ce ar fi să mănânc ceva, chiar de mi-e rău, mi-e greată? Ce ar fi să lupt? Poate, poate..!

De un singur lucru sunt sigur acum! Dumnezeul meu, El care se afla acolo in mine mereu, ca în fiecare dintre noi, a făcut asta! Cu siguranță, doar El putea să o facă!

Îi mulțumesc, și mă închin Lui.

Text + foto publicate pe contul de facebook:Gheorghe Mocanu


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.