România, mama
De ce devii tot mai pustie
Românie, Românie?
De ce nici păsări migratoare
Nu mai vin sub al tău soare?
De ce-mi pleacă băiețelul
Să-și atingă-acolo țelul?
De ce eu, o mamă bună
Simt că inima-mi sfărâmă?
Ce-am greșit eu când i-am zis
Că atunci când are-un vis
Să muncească, să dărâme
Zidurile în fărâme?
Sau când m-am rugat la Tine
Să rămână lângă mine?...
A plecat, acum e bine
Mi-a scris că i-e dor de mine
Dar eu ce să-i răspund oare?
Că orice clipită doare?
Că am sufletu-mpietrit?
Că mi-e glasul stingherit?
Că iubesc tot ce se mișcă?
Tot ce zboară, tot ce cântă
Și insecta ce mă pișcă
O iubesc fiindcă e scumpă?
Este bine unde e.
Are casă și BMW.
Are tot. Eu mi-am dat seama
Mai puțin pe mine. Mama
de Andrei R. Dobrogea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Sesizarea cititorului ZdV: Ce poate face, în Focșani, un cetățean (probabil) bolnav, de care n-are nimeni grijă?
Ziarul de Vrancea, 17 sep 2024
De același autor
Prima pagină a ediției tipărite a Ziarului de Vrancea de astăzi, marți 17 septembrie 2024
Ziarul de Vrancea, 17 sep 2024
