Jurnalism cetatenesc

Recomandate cu răspuns plătit:Slujbă pentru suflet chinuit

Corneliu Stanciu
29 mar 2021 1456 vizualizări
Foto:arhiva ZdV .Credit foto:Creștin Ortodox
Foto:arhiva ZdV .Credit foto:Creștin Ortodox

Pe catafalcul vieții mele stau culcat,

Mi-aprind cu focul  inimii o lumănare;

Mântuitorul cred că m-a uitat

Iar iadul e un semn de întrebare.

 

Nu am pe nimeni, eul meu e mort,

De mult miros a mirt și a tămâie,

Pe umeri, crucea mea cu greu o port,

Nu am pe nimeni azi să mă mângâie..

 

Am fost bogat la sânul tău, femeie,

Acum sunt un falit însingurat,

La ușa fericirii nu am cheie,

De data asta eu m-am săturat!

 

Adio, draga mea, te las cu bine

De aș putea să dorm în poala ta...

Simt cum mă sting și mă cufund în mine,

Nu mă urî și uită, ca să poți ierta.

 

Dar pomenește-mi numele cu-n psalm,

Citește-o rugă sufletului meu

Așa  mă linițtesc, mă simt mai calm

Pogoară-ți mila, roagă-te mereu

 

Și tămâiază peste cripta mea,

Din trupul meu va încolți un crin...

Când voi muri va scăpăra o stea

Și-o pasăre va scoate un suspin.

 

Vor răsări și spini, și busuioc

În iarba de pe locul meu de veci.

Să nu jelești, să nu mă plângi deloc

Dar, dacă poți, pe-acolo să mai treci.

 

M-ar bucura să știu că m-ai iubit

Atunci, dacă vreo zi te-am meritat...

Am fost  neîmpăcat și chinuit,

Am ars, dar azi mă sting neîncetat.

 

Adio, suflet cald, te las cu bine!

Te voi veghea din ceruri neîncetat

Și, dacă poți, mai vino pe la mine,

Să pot să cred că tu nu m-ai uitat.

 

Am fost  în viață o necunoscută,

O umbră anonimă pe cărarea vieții,

O ipoteză, sau un „doi la sută”,

Un bob de rouă prins în pâcla ceții.

 

Am fost și demon, dar și serafim,

O lacrimă în barba unui sfânt,

Un abonat la loc în țintirim,

Un cântec mut de lebădă plângând.

 

Acum voi fi doar boț de lut și tină,

Voi fi un nume pe o cruce albă

Ce-l vor citi dușmanii în surdină,

Din spini, la cap, vor spânzura o salbă.

 

Am fost , cândva, toiag de cerșetor

Și totodată, boabă de tămâie.

Acum mă duc, mă sting și simt că mor

Și pomenirea ta să mă mângâie.

 

Adio, patimă și dor aprins,

Petală-nsângerată de iubire;

Adio, lumânarea mea s-a stins

Și mă cufund adânc în nemurire.

 

Există, oare, viață de apoi?

De este, eu mă voi reîncarna!

Vom fi, cu siguranță, amândoi

Căci, voi renaște din iubirea ta.

 

Corneliu Stanciu


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.