Recomandate cu răspuns plătit:Cântec pentru mama
Când a plecat și mama de la tata
În trenul plictisit de întrebări,
Eu nu mai știu în care seară era data ,
Eram prea mic și, poate, nicăieri.
Ce scump era mălaiul pe cartelă,
Eram străini ca Dumnezeu pe cruce
Iar tata avea la un picior atelă,
De sărăcie, nu știa s-apuce
Un bob uriaș, cât o azimă caldă,
Din soarta lui pustie. Nu știu cum…
Sunt botezat de-atunci, mereu mă scaldă
Un preot, de vecernie, postum.
Când a plecat și mama de la tata
Și m-a născut în tren, ca-ntr-un poem,
Eu sunt bătrân acum, nu mai știu data,
De-aceea, eu, sărmană mamă, iar te chem..
Ea a plecat spre Munții Apuseni,
Un sat sărac, de-acolo din Ardeal,
El se numea, prea simplu, Păniceni,
Când îi curgeau , iar, lacrimile val.
Așa mi-e soarta , multe lacrimi curg
De-acolo, dinspre Munții Apuseni,
Se-ascunde seara colo, în amurg,
La Masa cea de Taină sunt meseni.
Ei scurmă mămăliga vie
În bulzul cel topit în brânză, crud
Și Dumnezeu îmbucă și nu știe
Că vocea mamei, încă, o aud.
Și mama flămânzea printre morminte,
Făcând o mămăligă pentru noi…
Era o mămăligă din cuvinte,
Deci , mamă dragă, vino, înapoi.
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
