Recomandate cu răspuns platit: Steiul
Acolo unde visul stă să-nfrunte
Zăpezi de pe aici, de pe la noi,
Mă regăsesc pe-o stâncă, sus pe-un munte,
Înfrigurat de griji și de nevoi.
N-am teleferic și nu-s alpinist,
Anevoios mai urc o treaptă și-ncă una,
Un vultur mai pleșuv ca mine, dar mai trist,
Se oglindește-n ochii mei întruna.
Ne învelim cu doruri amândoi,
Mai urgisim o clipă-nfrigurați,
Sătui de geruri, dezbrăcați și goi
Ne încălzim îngemănați, ca frați.
E cuibul nostru-mpodobit cu frunze,
Cu rădăcini pribege și cu iarbă,
Un curcubeu începesă se-amuze,
Când eu mă șterg de promoroacă-n barbă.
Atunci eu văd că am ajuns prea sus
Și norii sunt prea mari deasupra mea,
Rușine mi-e, mă vede și Iisus
Și ar putea ca mâna să o ia...
Dar iertător cum e, paternic, pe chelie
Să-mi pună-n loc cununa Sa de spini;
Sunt păcătos de-o viață și lumea mă știe,
Dar la durerea mea să te închini!
Doar corbul mă-nțelege, mă sărută,
El e mai tănăr, are caș la gură,
În lumea asta, veșnic revolută,
Tot el mă ocrotește, nu mă-njură.
Învăț și de la el că pot zbura,
Mă lepăd de-ntrbări și înțeleg:
Cu cât mai sus mă voi reînălța,
Enigma viații, îngenunchind,dezleg.
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
