Recomandate cu răspuns plătit | Realitate macabră (moartea umblă fără mască)
M-am săturat de pandemie,
Mi-e groază astăzi de COVID,
Nestingherit umblă prin lume,
E diabolic și perfid.
M-am izolat între-ale mele,
Cu câinele și cu nevasta,
Cu bucurii și cu belele,
Când, uite, a venit năpasta.
Ce bine mi-a mai fost odată,
Când alergam prin văi și lunci,
Dar, parc-a fost ca niciodată
Și ce departe e „atunci”.
Eu joc acum în filmul mut,
Ca Chaplin, marele actor
Și râd, și plâng, și nu am vrut
Să am, pe scenă, alt décor.
Cu mască, eu nu mă cunosc,
Când mă privesc intr-o oglindă,
Nu sunt frumos și recunosc….
Dar, uite, molima îmi dă
Tenebre, spaimă și angoase
Și-aștept fricos ziua de mâine,
Gândind la clipele frumoase,
Mă bucur, totuși, că am pâine.
E secetă și rar mai plouă,
Va fi, iar, foamete amară
Și vom avea nu una, două
Nenorociri ce ne-nfioară?
Dar, optimist, cum sunt de-o viață,
COVIDUL va pieri oricum,
M-agăț și de un fir de ață
Și nu vreau să trăiesc postum.
O fi blestem? A cui e vina?
Cert e că astăzi nu se știe…
Rămâne numai medicina
Să ne mai dea speranță vie.
M-am săturat de claustrare,
Mi-e teamă și de eul meu,
Speranță s-avem fiecare,
Acum, în Bunul Dumnezeu.
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
