Recomandate cu răspuns plătit: Poem târziu
De-acolo, de sub neguri scuturate
Pe sângele bătut de doruri, printre maci,
Tu să închizi îndată floarea gurii,
Mai ia o pauză și-apoi să taci…..
Să taci că iarna e acum în doliu,
Deșteaptă noaptea cu un ghiocel,
E liniștea apusului ce fierbe
În jocul de lumini, că-i numai el.
E lutul care-l calcă o opincă,
De multele milenii, de pe-atunci,
Când ne plimbam decenii intr-o clipă
Și tu cereai lui Dumnezeu porunci.
E clipa grasă cât un bivol negru,
Te răstignesc pe-o floare ofilită,
Muncesc la plugul vieții de apoi,
Când era asta este infinită.
Și uită că ne-am răvășit târziu,
La gât cu-o salbă neagră de păcate,
Mă-ntorc cu amintiri care sunt fade,
Eternitatea plânge-n prag. Doar e pustiu.
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
Ziarul de Vrancea, 20 apr 2024
