Recomandate cu răspuns plătit | De ce coronavirus?
(Pamflet în izoletă)
Câți viruși mai suportă viața noastră?
Mai ieri, eu am udat o floare-n glastră,
S-a ofilit și a murit pe loc….
Se pare că nu am avut noroc.
Un consătean de-al meu ar vrea să știe
Cum se trăiește bine-n sărăcie,
Trăiește-n datorii de-o viață-ntreagă
Și orice face, nu poate să o „dreagă”,
Medicamentele sunt o calamitate,
Din pensia prea mică, nu se poate
Ca să trăiască bine și decent…
De-aceea, chiar de sunt mai insistent
Mă-ntreb: câți viruși mai avem de suportat?
Că pielea noastră multe a răbdat
Și boli, purtate-n frac, la Parlament.
Românul, iar, a devenit absent,
Dar îmbuibații vor, la patru ani,
S-adune gloata, cea fără de bani,
Ca să voteze ce nu-i de votat,
Că Domnu-a dat și alții ne-au luat.
Avem doar boli nevindecate și nevoi,
Dar, sincer, mă întreb: când vom scăpa de voi?
Corneliu Stanciu
Ne răscolește primăvara
Potop de ghiocei, de gladiole,
Parfum de flori acum aștept, oricum,
Dezbrac o floare albă și-ntre fire
Va răsări un mugur, ca un fum.
Dar, uite, că o primăvară
Mai mustăcește lacrima din ploi,
Ne-am regăsit, ca moartea să ne doară,
Că nu trăim în viața de apoi.
Cu o petală, regăsim cu greu,
Tăcerea clipei smulsă din zăpadă,
În zodiacul meu aștept mereu
O primăvară care vrea să vadă
Că sunt și flori de dor încinse,
Pe care le-așteptăm oricum,
Dar dragostea din noi, învinse
Și plângem, plângem a postum.
Răscoală primăvara a adio,
Petunii, romanițe, ghiocei…
Când lacrima o stingi, vino, pustio,
Să reîncepem dragostea dintâi.
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
