Jurnalism cetatenesc

(Update) „Rechizitoriul” sistemului sanitar făcut de o vrânceancă revoltată după ce sora ei a murit în Spitalul Județean Focșani

Ziarul de Vrancea
14 feb 2022 15226 vizualizări

O vrânceană a transmis redacției Ziarului de Vrancea postarea pe care a activat-o pe contul său de facebook, revoltată, după ce zilele acestea sora sa a decedat în spitalul județean Focșani. O publicăm pentru ca toți cei responsabili să afle părerea unor vrânceni de rând după ce ajung să apeleze la sistemul sanitar din județul nostru. Apoi cei în drept să încerce, eventual, să remedieze ceea ce se mai poate. Citiți în continuare conținutul integral al postării.  

„Furia a trecut, dar au rămas întrebările... de ce ne-au tratat așa pe mine și sora mea??? Zilele trecute eu și familia mea am fost una din sutele de victime ale «SISTEMULUI». Acel sistem sanitar care ar trebui să lucreze în folosul și pentru sănătatea cetățenilor. Cândva «oamenii cu halate albe» inspirau încredere și siguranța pacienților și rudelor acestora. Acum halatele albe nu mai sunt albe atât la propriu cât și figurat; sunt pestrițe și colorate chiar și la suflet. Cu mici excepții, mai sunt medici care nu au uitat de jurământul depus și care practică aceasta meserie din convingere. Așa că îmi cer scuze de la aceștia pentru rândurile ce vor urma. Auzisem și citisem atâtea relatări despre cum au fost tratați pacienți fiind, ori rude ale acestora.

Domnilor și doamnelor «doftorași», știu că zilnic vă trec prin mâini și pe sub ochi atâtea cazuri, mai complicate, mai grave, decese și drame ale familiilor, dar stau și mă întreb de ce și când ați uitat să fiți oameni? De ce nu aveți puțină empatie, măcar mascată și ea? Pandemia asta a fost pentru voi ca o rampă de lansare, toți vă consideră eroi (în cazul unora chiar așa și este) dar marea majoritate pur și simplu uitați că aveți o misiune: binele pacientului! Ceea ce am văzut la U.P.U Focșani m-a marcat pe viață. Am văzut o suită de duduițe care parca defilau pe podium, cu pantalonași ce stăteau să crape, fustițe scurte, decolteuri generoase, gene pline de rimel care cu greu reușeau să nu se încâlceasca, pline de ele și de meseria aleasă doar pentru suma care intră lunar pe card și pentru ceea ce mai intră uneori în buzunarele largi și adânci.Trist este că nu ne considerați și pe noi restul demni de empatia voastră, de priceperea voastră.

Ca mai în toate cazurile pacientul, ulterior decedatul este vinovat, treacă meargă... dar când un aparținător stă acolo 3,6,9 ore depinde după caz și te întreabă cu lacrimi in ochi și disperare și speranță în glas cum este ruda ta, nu puteți fi puțin empatici și măcar să spuneți adevărul???? A trebuit să aflu după două ore că sora mea a decedat? Și asta în urma intervențiilor și telefoanelor date undeva? Și nici atunci nu se mișcau rotițele dacă nu se intra peste voi? Știu că nu suntem primul și nici ultimul caz.

Apoi vine un «tovarăș» (căci aceia erau lipsiți de omenie, empatie și orice alt sentiment), se proțăpește in fata mea și cu o indiferenta crunta îmi spune «semnați pentru lucrurile decedatei». Îmi amintesc că mi-au țâșnit cuvintele «cum decedată» și răspunsul a venit prompt de la «doftoraș»... «păi avea o vârstă!».

Apoi filmul s-a rupt, am ajuns la rândul meu pacientă, am beneficiat de minima atenție, prin ceață am văzut că îmi iau tensiunea, au pus o branulă, mi-au dat să mestec o pastilă și s-au tras perdeluțele. Probabil pentru a nu deranja vizual suita de acolo. Apoi vag am auzit o voce care îmi spune «acum ți-i rău pentru că ai ridicat tonul la d-na doctor». Așa tratezi un om care tocmai primise groaznica veste că ruda sa nu mai este și care se afla pe un pat la U.P.U? Am cerut să plec imediat, mi-au scos branula și se uitau indiferenți cum mă chinuiam să mă îmbrac și cum mă târam să ies din acea încăpere...

Serios??? 64 este o vârstă la care nu mai meriți să trăiești? Restul pacienților trecuți de 70, 80 de ani din acea sală trebuia să nu mai fie acolo? Am vorbit cu multe persoane în acea zi și mai toți spuneau că nu au venit de frică. Că-i bagă pe cine știe unde și ies morți de acolo, din spital. Unii chiar aveau dreptate.

Singura persoana care a fost profesionist în acea zi a fost recepționerul. Un tinerel fără ifose și aere de doftoraș, care întreba pe cei ajunși în fața sa: «ce pot face pentru dumneavoastră, eu cu ce vă pot ajuta?» Iar la sfârșitul gărzii, cu oarecare regret i-a spus colegei că nu a putut decât să rezolve două traumatisme și o preluare la U.P.U.

Știu că îmi voi atrage critici, comentarii răutăcioase, nu vreau mila nimănui, am scris aceste rânduri pentru a nu uita că și eu am contribuit la crearea SISTEMULUI, acest sistem care m-a tratat cu dispreț iar pe sora mea cu indiferență și nepăsare. Am trimis-o pe sora mea și am dat-o pe mâna medicilor cu speranța că vor face ce le stă în putință să o salveze. Dar m-am înșelat! Repet, îmi cer scuze cadrelor medicale care încă își fac datoria și cred în ceea ce fac. Asta se întâmplă în România secolului XXI ! Trist, dar adevărat! Încă mă mai mir cum de nu au scos-o pozitivă! Așa arată sala de așteptare aparținători la U.P.U Focșani (n.r. precum în fotografiile atașate textului). Și avem pretenția că suntem în secolul XXI? Umilință maximă pentru noi toți!”

Actualizare știre -Completări aduse textului ințial-9 februarie 2022 ora 14:58

<<Poate în al doisprezecelea ceas cineva o să facă ceva în sensul bun, pentru pacienți în primul rând. În acea zi au venit evenimentele peste mine precum un tăvălug, pe lângă durerea pierderii ființei dragi, am fost umilită, înjosită, tratata cu dispreț de cei care sunt in slujba noastră, a cetățeanului. Atunci, recunosc sub impulsul disperării și a faptului că nimeni nu îmi comunica nimic am ridicat tonul și am cerut explicații.Ulterior am fost acuzată că m-am luat de cine nu trebuia, că d-na doctor X, abia intrase de gardă. Dar de unde să știu asta? Atâta timp cât ei au toți uniformele colorate, cu acele tichii pe cap, cu masca chirurgicală, nu ai cum să-i deosebești. Și ce este mai enervant că nu au ecusoane! Eu, venita din alt județ trebuie să cunosc pe toți medicii să știu cui mă adresez?Au chemat jandarmii să ne amendeze pe mine și soțul meu pentru faptul că am făcut scandal. În percepția lor a cere informații, a cere să știi care este starea rudei pe care o tratează, a cere să vezi un ecuson să știi cu cine vorbești este o jignire și înseamnă scandal!Neoficial, jandarmii ne-au spus că știu care este situația și știu cum se petrec lucrurile în spital dar că nu au ce face.

Sunt multe lucruri făcute aiurea acolo, începând cu sala de așteptare U.P.U. care este o încăpere improprie, care are multe uși, acel ghișeu care ocupă mult spatiu și doar două canapeluțe cu câte două locuri și o băncuță de lemn care este gata să cedeze(fiind din timpuri de mult apuse). Pacienții sunt umiliți constant, nu e de ajuns că vin acolo cu diferite afecțiuni, stau în picioare rezemând pereții în curent și foiți de colo colo, să poată trece tărgile aduse de salvări ori nu știu care doctor care nu suportă înghesuiala.Nu vreau să fac reclamă Bacăului, dar U.P.U. de aici este demn de secolul acesta.

Referitor la sora mea și orele ei de agonie...eu știu că în moment ce te afli pe un pat la U.P.U.( din propria experiență anterioară) permanent este cineva lângă tine, ceea ce pentru ea nu a fost valabil. A beneficiat de o mască chirurgicală, masca de oxigen și manșonul pentru tensiune. Mi-au spus că au făcut analize, nu mi-au dat informații ce și cum sunt acestea. Apoi au zis că-i fac C.T(Copmuter Tomograf), au trecut pe lângă mine și când au dus-o și când au adus-o și nu mi-au zis nimic, dacă i-au făcut, când a făcut stop cardio, nici dacă au resuscitat-o. Acum nu mai contează, nu se mai schimbă nimic, nimic nu o aduce înapoi, dar m-au lăsat cu atâtea întrebări fără răspunsuri. În opinia mea sunt vinovați de moartea surorii mele, nimic nu mă face să-mi schimb părerea. Că afecțiunile descoperite ulterior la necropsie aveau să-i provoace decesul? Probabil. Dar îi putea fi prelungită viața, puteau fi tratate.

Acum după ce am avut timp să mă liniștesc, durerea mea este că multă lume a uitat să fie oameni, să fie empatici și să încercăm să ne facem cu demnitate meseria aleasă. Lucrez în Asistență Socială, cu persoane cu dizabilități și știu ce înseamnă neputința, frustrarea și poate uneori simt că m-am săturat. Dar mi-am ales această meserie și știu că trebuie să o fac cu demnitate atât pentru mine, cât și pentru cei de care am grijă.Iar dacă simt că ceea ce fac nu mă mai reprezintă, atunci mă retrag. Cam asta ar trebui să facă marea parte a ”clicii” din sistemul sanitar. Eu la serviciu port ecuson, chiar dacă beneficiarii mei nu știu să citească, este normal să-l port. Mă întreb de ce personalul din acel spital consideră că este secret să știi care este numele și funcția lor? Și mai ales de ce s-au simțit jigniți ce cererea mea de a vedea un ecuson? Normal că mi-am pierdut cumpătul văzând că fiecare își caută scuze că abia au intrat în gardă.Vă mulțumesc pentru tot, poate rândurile mai sus scrise nu conțin prea multe informații, dar am scris ceea ce simt și îmi pare rău să văd că nimic nu se schimbă nici în mentalitatea oamenilor "învățați". Vrânceancă fiind îmi este rușine că nu mș pot mândri de acest fapt.>>

Cititoarea Ziarului de Vrancea care ne-a transmis scrisoarea este originară din Odobești, a fost asisitent maternal profesionist la DGASPC Vrancea, iar actualmente este educator la DGASPC Bacău și studiază la Universitatea ”Vasile Alecsandri” din același municipiu reședință de județ al Moldovei. 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.