Poveste de viață cu Maria Luiza și Alesia, eleve în clasa a VI-a A la Școala „Duiliu Zamfirescu” Focșani
Cum viața e compusă din poveștile fiecărei clipe, ore, zile, ș.m.d. pe care le împărtășim între noi, ca să ne creștem sau să ne micșorăm perspectiva, vreau să vă povestesc și eu un crâmpei de poveste care mi-a îngăduit să respir adânc, ca să pot lăsa inima să-mi crească.
Am o vârstă și zilnic, media îmi spune cât de nesigură devine lumea pe timp ce trece, fiindcă oamenii nu mai cresc cu valorile omeniei și ale bunului simț… în speță, și eu ca și mulți din generația mea, trăim cu nostalgia lui „pe vremea mea…”
Dar iată ce mi s-a întâmplat marți, 6 iunie, anul de grație 2023…
Ajunsă în parcarea blocului, cum aveam multe bagaje de luat din portbagaj, am încercat să-mi organizez cât mai judicios, credeam eu, drumurile mașină-casă. Atât de judicios, încât la ultimul transport, am uitat pe capota masinii tocmai ce era mai important, poșeta, cu tot ceea ce poate conține geanta unei femei.
Nici nu am înregistrat acest amănunt, ca să zic că am pornit eu recuperarea ei, ci doar, mult mai târziu, trecând pe lângă mașina poliției staționată în parcare, mi-am auzit numele rostit de un polițist care ținea în mână cartea mea de identitate, în timp ce vorbea la telefon.
Așa am aflat POVESTEA. Două eleve din clasa a VI-a A de la Școala ”Duiliu Zamfirescu” Focșani au remarcat poșeta mea uitată pe capota mașinii și au sunat la poliție. Puteau alege oricare alt scenariu. Poșeta mea pe lângă acte și carduri, conținea și bani. Când am primit-o înapoi, toate erau intacte.
Nu pot decât să mulțumesc celor două fete, Maria Luiza și Alesia, dar și părinților care le-au crescut, cu valori solide ale omeniei iată!, și școlii care le-a înlesnit o integrare socială corectă, astfel încât, ele, hotărând să facă totul ca eu să-mi găsesc lucrurile, au știut exact cum să procedeze.
Mulțumesc de asemenea polițiștilor care au luat în seamă apelul unor copii și au dat curs solicitării lor de ajutor.
Iată cum, lumea în care trăim, este și nespus de frumoasă uneori! Eu cred că merită să apreciem și să dăm mai departe și povestea unor astfel de fapte!
Rodi Erna Guzu, cetățean din Focșani