O zi din viața unui copil
Copilul ajunge pentru părintii săi, după educația care capătă: răsplată sau pedeapsă - Jean Jacques Rousseau
Civilizația i-a distribuit pe părinți în rolul personajelor care spun NU, care refuză unele dintre plăcerile copilului mic:
- "NU ţine degetul în gură!"
- "NU te scobi în nas!"
- "NU te juca în noroi!"
- "NU face zgomot!"
Unele restricții sunt inevitabile, vrem să transformăm copilul într-o ființă socială.
Dimineața!
Nu părinții ar trebui să îi trezească pe copiii dimineața. Copiii nu-i pot suferi pe părinții care le deranjează somnul și le strică visele. Este bine pentru toți ca un ceas deșteptător să îi trezească pe copii, și nu o mamă deșteptător sau un tată deșteptător. Unui copil care nu se trezește cu ușurință, nu e bine să i se spună "leneșule". În loc să ne luptăm cu ei dimineața, este preferabil să îi lăsăm încă zece minute în pat. Asta se obține punând ceasul să sune cu zece minute mai devreme. E bine ca afirmațiile noastre să transmită empatie și înțelegere:
- "e greu să te trezești dimineața";
- "ce plăcere să zaci în pat și să visezi...";
- "hai, mai stai în pat cinci minute".
Micul dejun fără morală!
Micul dejun nu e un moment potrivit să îl învățăm pe copil bunele maniere ori principii morale. Este momentul potrivit ca părinții să pregătească o masă hrănitoare în timp ce îi ajută pe copii să ajungă la timp la școală. Pentru copii, micul dejun e o parte neplăcută a zilei. Adesea, fie părinții fie copiii sunt somnoroși, argumentele pot degenera ușor în învinuiri și acuze. "Niciodată" și "întotdeauna" sunt cuvintele preferate ale copiilor. Ei trăiesc într-o lume a extremelor.
Îmbrăcatul
Copiii nu trebuie să meargă la școală îmbrăcați cu hainele cele mai scumpe. Libertatea copiilor de a alerga, a sări sau a bate mingea trebuie să fie mai importantă decât înfățișarea îngrijită. Când un copil vine de la școală cu cămașa murdară, părintele poate spune: "după cum arăți, ai avut o zi plină, dacă vrei să te schimbi, e o altă că cămașă în dulap." Nu ajută la nimic să-i spui copilului ce neglijent este, cât de murdar arată și cât ne obosește să-i spălăm și să-i călcăm cămășile.
Plecatul la școală
Este posibil ca în graba de dimineață copilul să uite să-și ia cărțile, ochelarii, pachetul de mâncare. Cel mai bine este să îi înmânezi copilului articolul lipsă fără adaos de predici despre uitare și iresponsabilitate. Copilului nu trebuie să i se enumere un șir de admonestări și avertizări înainte de a pleca la școală. "Să ai o zi plăcută!" este o mai bună frază de despărțire, decât avertismentul generic: "Nu intra în bucluc, nu umbla aiurea pe străzi după școală."
Venitul de la școală
Este de dorit ca părintele ori alt adult afectuos să îl salute pe copil la întoarcerea de la școală.
Decât să pună întrebări care suscită răspunsuri banale.
-Cum a fost la școală?
-Bine!
-Ce ai făcut azi?
-Nimic!
Părintele poate face afirmații ce comunică înțelegerea încercărilor la care copilul a fost supus la școală.
- "Arați ca și cum ai avut o zi grea"
- "Pun pariu că abia așteptai să se termine orele"
- "Pari bucuros că ai ajuns acasă"
Când părinții care lucrează se întorc seara acasă ei au nevoie de o tranziție calmă între cerințele sociale și cele ale familiei. Nici mama, nici tata nu trebuie întâmpinați cu un bombardament de plângeri, de pretenții, acuzații, revendicări. De când sunt foarte mici copiii trebuie să înțeleagă că părinții istoviți care vin de la slujbă au nevoie de o scurtă perioadă de calm și confort. Cina va fi un moment de conversație, accentul să cadă mai puțin pe hrana trupului și mai mult pe hrana minții. E indicat să existe puține comentarii privitoare la cum mănâncă și ce mănâncă un copil, puține acțiuni disciplinare și multe exemple de veche artă a conversației.
Ora de culcare
În multe case ora de culcare este un balamuc, copiii și părinții provocându-și reciproc frustrări. Copiii încearcă să stea treji cât mai mult timp în timp ce părinții i-ar vrea cât mai repede adormiți. Copiii preșcolari au nevoie de mama și tata să îi bage în pat la culcare. Ora de culcare a copiilor mai mari trebuie să fie flexibilă- "Ora de culcare este între 21.00-22.00, tu hotărăști când te culci." Totuși dacă un copil își cheamă părintele la el în cameră, trebuie să i se răspundă-"Știu că ai vrea să stau mai mult cu tine, dar e momentul când tati și mami stau împreună."
Copiii au nevoie de comunicare afectuoasă, iar stilul de comunicării verbale este esențială în dezvoltarea personalității copilului.
Carmen Dobre, psiholog
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
