Grupaj de poezii ale poetului vrâncean Ionel Marin
În dulcele grai românesc
Coloană a infinitului sufletesc, România,
Pasăre măiastră pentru care străbunii,
Părinții noștri și-au vărsat sângele, la
Mărăști, Mărășești, Oituz și în alte…multe locuri.
Glorie eternă și recunoștință eroilor români dintotdeauna!
România, ecoul sacru, lăuntric, curcubeul ceresc,
Catedrală sfântă, altar de lumină și al … lumii,
Trăiește în și prin fiecare dintre noi…
Plai la răscruce de vânturi, România,
Minune Dumnezeiască ca și graiul ei,
Melodios, dulce și armonios,
Cu străluciri dacice, pline de mister…
Oriunde în lume freamătă profund, duios,
Limba cea dulce, românească.
Doina, cântul, dorul rămân bijuterii
Ale unui neam învingător de aspre milenii…
Aici ne-am născut, în țara Dacilor liberi și puternici,
Aici au prins contur visele, speranțele și zborul…
Poporul tulburat de hrăpăreții dușmani, a găsit mereu,
Lumina tăriei, a dragostei și a rămas învingător…
Veghează frate, soră la grădina de aur, apără
Inefabila Limbă Română, comoară de sfinte cuvinte.
Graiul ne sfințește, ne-adună într-o rugăciune, ajută,
Să-nflorească frumos în veșnicie Patria Română.
Vatra străbunilor este casa noastră, aici sunt acasă,
Simt și iubesc românește, refuz îngenuncherea…
De va fi nevoie cu însăși viața vom păstra,
Raiul și graiul dăruit de însuși Dumnezeu…
Omul, scânteie divină
Suntem umbra unor stele,
Scânteie divină, visul luminii,
Unei clipe la marginea lumii,
Freamăt de doruri şi dorinţi,
Hoinari prin anotimpurile Terrei…
Cu un ţipăt de durere am deschis ochii,
Părăsim cu regrete fascinanta călătorie.
Este firesc ca setea de frumuseţe s-o potoleşti
Din propriile izvoare, din matca proprie,
Să crească şi înflorească odraslele veşniciei.
Îngerul din noi cu aripi de lumină,
Ne-acoperă şi îndeamnă, mereu,
La iubire şi nestinsă bunătate…
Noi, oare îl simţim, urmăm?
Vuietul vieţii, plăcerile lumii,
Poverile, bucuriile, suferinţele,
Ne-ngenunchează ori le învingem?
Când zâmbetul înfloreşte, clipele
Devin raze netopite de răutate,
Luminează poteca fiecăruia dintre noi.
Atunci, sufletul îmbrăţişează sacre izvoare,
Cu bucuria eternei armonii, aprinde
Negreşit Steaua cu numele tău,
În Galaxia neînvinsă de timp…
Picături de timp, candelă cerească
Zilnic bem din cana cu vise,
Bucurii şi adesea suferinţă…
Trăirea nu-i deşartă strălucire!
Picături de timp, candelă cerească,
Ecou de lumină la porţile cerului,
Să-nmulţească vlăstarii de lumină,
Pe Terra şi-n infinitul creator…
Adevărul, cuvintele sacre, coboară
În cupe albastre, tainice, spre hrană,
Ne arată sensul miraculos, rostul
Trecerii noastre prin lume…
La vreme potrivită, nepotrivită,
Trecem de poarta umbrelor,
Cu regrete ori seninătate,
Să ne odinim trupul sub pământ…
Spiritul rămâne să colinde,
Spaţii încă necunoscute…
Cineva drag apare să ne-ajute
Să trecem punţi şi vămi…
Şi vise noi vor înflori,
În eul sufletului.
Tristeţe şi noapte nu va mai fi
Şi alte poveşti se vor scrie,
În cartea vieţii fără de sfârşit….
Omul, troiţă vie a Domnului,
De la naştere caută tandreţe, mângâiere
Şi n-are suficientă vreme să se sature,
De iubire, de vise, bucurii, împliniri…
Domnul este Calea cea vie,
Ne arată prin lumina Cuvântului,
Calea de urmat, poteca spre veşnicie….
Dar până atunci trebuie să alegem,
Drumul care duce către lumină,
Să devenim părticică,
Din Lumina Cuvântului, să ducem
Crucea pocăinţei pe umerii noştri,
Să ascultăm de glasul Părintelui ceresc
Şi pe Terra va fi un Rai, viu şi minunat!
Sfinţii, îngerii ne ajută să mergem
Către Altarul necuprins al Părintelui…
Ca să slujim Luminii, preasfintei Treimi
Prin timp călătorim, vom desluşi mistere,
Zborul nu va avea hotare, toţi vom avea
Acces deplin la izvorul nestins de iubire.
Va fi pace şi lumină, armonie şi iubire.
Comoara din inimă
Din cămări sfinţite pornesc
Drumuri, vulcani de şoapte
La flacăra curată a dragostei,
În inimă înfloresc, nestinse ecouri.
Prin arderi de emoţii,
Cresc muguri de cuvinte,
Lumina, iubirea, renăscând
Eternul aluat al vieţii pământeşti.
Pe cărări de timp, semănând
Adevărul, îngrijind haina cea sfântă
Rămâne vie scânteia luminii,
În Cetatea iubirii nemuritoare.
Domnul ne ajută, trimite
Belşug de daruri şi binefaceri,
Râuri de bucurie şi binecuvântare
Cutează! Fii nemuritor!
Din vol. Zâmbetul veşniciei în curs de apariţie la Ed. Bogdania
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
