Jurnalism cetatenesc

Grupaj de poezii ale poetului vrâncean Ionel Marin

Ziarul de Vrancea
3 sep 2020 815 vizualizări
Poetul focșănean ing. Ionel Marin fondatorul  Asociației Cultural - Umanitare BOGDANIA
Poetul focșănean ing. Ionel Marin fondatorul Asociației Cultural - Umanitare BOGDANIA

În dulcele grai românesc 

Coloană a infinitului sufletesc, România,

Pasăre măiastră pentru care străbunii,

Părinții noștri și-au vărsat sângele, la

Mărăști, Mărășești, Oituz și în alte…multe locuri.

Glorie eternă și recunoștință eroilor români dintotdeauna!

România, ecoul sacru, lăuntric, curcubeul ceresc,

Catedrală sfântă, altar de lumină și al … lumii,

Trăiește în și prin fiecare dintre noi…

Plai la răscruce de vânturi, România,

Minune Dumnezeiască ca și graiul ei,

Melodios, dulce și armonios,

Cu străluciri dacice, pline de mister…

Oriunde în lume freamătă profund, duios,

Limba cea dulce, românească.

Doina, cântul, dorul rămân bijuterii

Ale unui neam învingător de aspre milenii…

 

Aici ne-am născut, în țara Dacilor liberi și puternici,

Aici au prins contur visele, speranțele și zborul…

Poporul tulburat de hrăpăreții dușmani, a găsit mereu,

Lumina tăriei, a dragostei și a rămas învingător…

Veghează frate, soră la grădina de aur, apără

Inefabila Limbă Română, comoară de sfinte cuvinte.

Graiul ne sfințește, ne-adună într-o rugăciune, ajută,

Să-nflorească frumos în veșnicie Patria Română.

Vatra străbunilor este casa noastră, aici sunt acasă,

Simt și iubesc românește, refuz îngenuncherea…

De va fi nevoie cu însăși viața vom păstra,

Raiul și graiul dăruit de însuși Dumnezeu…

 

Omul, scânteie divină

Suntem umbra unor stele,

Scânteie divină, visul luminii,

Unei clipe la marginea lumii,

Freamăt de doruri şi dorinţi,

Hoinari prin anotimpurile Terrei…

Cu un ţipăt de durere am deschis ochii,

Părăsim cu regrete fascinanta călătorie.

Este firesc ca setea de frumuseţe s-o potoleşti

Din propriile izvoare, din matca proprie,

Să crească şi înflorească odraslele veşniciei. 

Îngerul din noi cu aripi de lumină,

Ne-acoperă şi îndeamnă, mereu,

La iubire şi nestinsă bunătate…

Noi, oare îl simţim, urmăm?

Vuietul vieţii, plăcerile lumii,

Poverile, bucuriile, suferinţele,

Ne-ngenunchează ori le învingem?

Când zâmbetul înfloreşte, clipele

Devin raze netopite de răutate,

Luminează poteca fiecăruia dintre noi.

Atunci, sufletul îmbrăţişează sacre izvoare,

Cu bucuria eternei armonii, aprinde

Negreşit Steaua cu numele tău,

În Galaxia neînvinsă de timp…

 

Picături de timp, candelă cerească

Zilnic bem din cana cu vise,

Bucurii şi adesea suferinţă…

Trăirea nu-i deşartă strălucire!

 

Picături de timp, candelă cerească,

Ecou de lumină la porţile cerului,

Să-nmulţească vlăstarii de lumină,

Pe Terra şi-n infinitul creator…

 

Adevărul, cuvintele sacre, coboară

În cupe albastre, tainice, spre hrană,

Ne arată sensul miraculos, rostul

Trecerii noastre prin lume…

 

La vreme potrivită, nepotrivită,

Trecem de poarta umbrelor,

Cu regrete ori seninătate,

Să ne odinim trupul sub pământ…

 

Spiritul rămâne să colinde,

Spaţii încă necunoscute…

Cineva drag apare să ne-ajute

Să trecem punţi şi vămi…

 

Şi vise noi vor înflori,

În eul sufletului.

Tristeţe şi noapte nu va mai fi

Şi alte poveşti se vor scrie,

În cartea vieţii fără de sfârşit….

 

Calea cea vie!

Omul, troiţă vie a Domnului,

De la naştere caută tandreţe, mângâiere

Şi n-are suficientă vreme să se sature,

De iubire, de vise, bucurii, împliniri…

Domnul este Calea cea vie,

Ne arată prin lumina Cuvântului,

Calea de urmat, poteca spre veşnicie….

 

Dar până atunci trebuie să alegem,

Drumul care duce către lumină,

Să devenim părticică,

Din Lumina Cuvântului, să ducem

Crucea pocăinţei pe umerii noştri,

Să ascultăm de glasul Părintelui ceresc

Şi pe Terra va fi un Rai, viu şi minunat!

 

 Sfinţii, îngerii ne ajută să mergem

 Către Altarul necuprins al Părintelui…

 Ca să slujim Luminii, preasfintei Treimi

 Prin timp călătorim, vom desluşi mistere,

 Zborul nu va avea hotare, toţi vom avea

 Acces deplin la izvorul nestins de iubire.

 Va fi pace şi lumină, armonie şi iubire.

 

Comoara din inimă

Din cămări sfinţite pornesc

Drumuri, vulcani de şoapte

La flacăra curată a dragostei,

În inimă înfloresc, nestinse ecouri.

 

Prin arderi de emoţii,

Cresc muguri de cuvinte,

Lumina, iubirea, renăscând

Eternul aluat al vieţii pământeşti.

 

Pe cărări de timp, semănând

Adevărul, îngrijind haina cea sfântă

Rămâne vie scânteia luminii,

În Cetatea iubirii nemuritoare.

 

Domnul ne ajută, trimite

Belşug de daruri şi binefaceri,

Râuri de bucurie şi binecuvântare

Cutează! Fii nemuritor!

Din vol. Zâmbetul veşniciei în curs de apariţie la Ed. Bogdania


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.