Dumitru Pricop – zece ani de eternitate
Pe 29 iulie 2017 s-au împlinit zece ani de la plecarea la cele veşnice a Poetului Vrancei - Dumitru Pricop (21 mai 1943-29 iulie 2007).
Prinşi, fiecare cu ale lui, uităm de multe ori de cei care ne-au bucurat viaţa şi chiar de cei care ne-au întristat cândva. Profesorul Nicolae Pricop, fratele poetului ne-a amintit de cel care a fost Dumitru Pricop şi ne-a invitat în Parcul Schumann din Focşani, la bustul poetului de unde acesta priveşte imperturbabil, de zece ani, lumea pe care a iubit-o cu patima-i năvalnică.
„Dumitru Pricop era un hatman negrileştean”
Pentru cei care n-au fost în parc, doresc să vă amintesc câteva cuvinte îndoliate, care s-au scris la căpătâiul lui Dumitru Pricop de unul dintre cei mai mari prozatori români – Fănuş Neagu, membru al Academiei Române şi câteva versuri… nemuritoare din opera poetului.
„A scrie despre apusul unui poet în toată puterea cuvântului, e ca şi cum ai vorbi despre moartea unui munte. Dumitru Pricop era un hatman negrileştean, un prinţ de voievod îmbrăcat în zale de îngeri şi solzi de păstrăvi aurii. Tăcerea lui de acum ne intimidează -, tăcere puternică, pe care acest stră-strănepot al Vrâncioaiei a distilat-o într-o Poezie vinovată de nemoarte. Cine ar fi crezut: Mitică Pricop, născut din patima muntelui - strivit de muntele patimii” (Fănuş Neagu).
POPORUL
Poporul e mereu popor!
La fel de prost şi înşelat
Cum totdeauna s-a aflat
Pe drumul către viitor.
El n-are timp de stat în stat
Cioplit aşa ca din topor
Rămâne bulgăre de-ogor
Hulit, trudit, însângerat…
Unii îl vor, alţii nu-l vor!
Imperiul lui e tot un sat
de lut cu sânge-amestecat
sub lungul Timpului izvor
Aşa cum e, e România
Hristos umil ţesându-şi ia!
R E Q V I E M
Mi-ai vorbit, bătrâne tată,
despre munţi întâia dată
când mi i-ai lăsat pe umeri
vrând prin stele să mă numeri…
(Florile năşteau petale
cât lumina umbrei Tale!)
Crengi de brad la căpătâi
mi-au vegheat somnul
de-ntâi
şi izvoare lucitoare
şi lebede surioare…
(florile venirii Tale
din icoanele natale (…)
Azi, uitându-mă-napoi
n-am mai dat în munţi de voi…
Locul Tatălui, stingher,
semăna c-un ochi de cer
iar pe unde călca mama
luna îşi lăsa marama…
(insule de cer, egale
cu lumina umbrei Tale)…
Invităm şi pe această cale pe cei care apreciază şi îndrăgesc, cu adevărat, poezia lui Dumitru Pricop să depună un bănuţ pentru finalizarea bustului dedicat poetului. Orice sumă cât de mică va putea fi depusă în contul nostru deschis la Banca CEC Vrancea. Dorinţa noastră este ca la 26 octombrie – Sfântul Dumitru – ziua onomastică a poetului, să dezvelim un bust în faţa casei şi să inaugurăm „Colecţia etnografică” în spaţiile rămase libere.
Chemăm la această lucrare pe toţi cei care l-au iubit pe Dumitru Pricop şi care preţuiesc poezia sa plină de har, pe toţi cei care preţuiesc şi cred în cultura vrânceană şi naţională.
Toţi cei care ne-au ajutat la achiziţia casei, sunt înscrişi în Cartea de Onoare a Casei Memoriale, lucru pe care-l vom face în continuare cu cei care vor dărui cât de puţin în continuare.
Orice sumă va putea fi depusă în contul RO76CECEVR0137RON0107934, deschis la CEC Bank, Filiala Vrancea, cu specificaţia ,,Pentru Casa Memorială Dumitru Pricop” sau în numerar la tel. 0723276188, cu aceeaşi specificaţie.
Costică NEAGU
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
