Drept la replică solicitat de colaboratoarea Ziarului de Vrancea, Janine Vadislav
Dreptul la replică solicitat se referă la articolul Dragă poporule român! Acest mesaj este îndreptat către tine, românul de acasă! scris de colabotoarea Ziarului de Vrancea, Doina Mustatea
Cât de nefericit poţi fi când Poporul tău te „dezamăgeşte”?
„Dragă poporule român, noi, aici, în Italia, suntem bine, sănătoși chiar dacă stam închiși în casele noastre. Îți dorim multă sănătate și să treci cu bine peste toate de acum încolo dar cand ți-o fi mai greu amintește-ți că sunt un lepros și că nu merit să îți mai ofer ajutor așa că nu-l mai căuta și nu-l aștepta de la mine ....(...)
PS: Nu am văzut atâta ură din partea ta, dragă poporule român, îndreptată către polițistul care s-a întors infestat din concediu, conștient că trebuie să stea în carantină și n-a stat astfel infestând jumatate din cei afectati actual în Bucuresti si nici împotriva celor din clasa politică ce de 30 de ani ți-au furat pâna și capacitatea de a mai avea coerența și discernământ. Dacă-n trecut m-ai numit când golan, când cerșetor , când curvă , când ”stranier” iată că astăzi mă semnez: un lepros. Doina Mustătea”.
Aşa îşi încheie o doamnă, care trăieşte de mai mulţi ani în Italia, pledoaria...
Stimata doamnă,
Mă înfioară mesajul dumneavoastră care îi „cheamă” pur si simplu pe diasporeni să se ridice împotriva părinţilor, fraţilor, soţiilor sau soţilor, copiilor lor chiar, care au rămas acasă... Nu-i prea mult? Cine v-a cerut ajutorul? Poporul Român? Nu-i ceva cam abstract? Cu cine vă bateţi şi pe cine ameninţaţi? Suntem destul loviţi de soartă, aşa cum lumea întreagă este, trântiţi şi lumii întregi uşa în nas? Unde este sensibilitatea, duioşia, părerea de rău pentru cei rămaşi acasă - care nu se mai trezesc odată la „realitatea crudă” pe care o trăiesc - sentimente pe care de atâtea ori le-aţi clamat? Dintr-o dată dragul Popor Român nu mai este pe gustul dumneavoastră?
M-a uimit că de-a lungul timpului nu aţi avut un cuvânt bun de scris despre Poporul Român și nici despre Vrancea, tot timpul vă „miroase” ceva, tot timpul va nemulţumeşte ceva. În sfârşit am aflat ce! O spuneţi chiar dumneavoastră: „Nu am văzut atâta ură din partea ta, dragă poporule român, îndreptată către polițistul care s-a întors infestat din concediu, conștient că trebuie să stea în carantină și n-a stat (...) si nici împotriva celor din clasa politică ce de 30 de ani ți-au furat pâna și capacitatea de a mai avea coerența și discernământ.”
Pe scurt, ne jigniţi! Cu ce drept? Aveţi poliţe de plătit Poporului Roman? Nu trebuie să luptaţi pentru noi, cei rămaşi acasă, doamne ferește..., dar noi toţi suntem Poporul Român, indiferent unde am ales să trăim.
„Dragă poporule român, ți-ai pierdut echilibrul, ți-ai pierdut demnitatea, ți-ai renegat parinții, frații, copiii si nepoții, te-ai lăsat grosolan manipulat. A câta oară? Cei pe care acum, grosolan îi numești leproși, ți-au adus bolnavii oncologici să ți-i trateze în Italia în timp ce cei pe care tu îi lași să te manipuleze i-au lasat pe ei să moara prin lipsa medicamentelor”.
Aceasta este părerea dumneavoastră despre Poporul Român, în mijlocul căruia v-aţi născut, aţi crescut, v-aţi format... Ura, unde, sau de la cine aţi deprins-o?
Eu zic! Dacă aţi ajutat, cum spuneţi, aţi vrut s-o faceţi, nu v-a împins nimeni de la spate şi nici mâna în buzunar nu v-a băgat. De fapt, ceea ce scrieţi şi ceea ce spuneţi acum mă face să cred că niciodată Poporul Român nu a fost „dragul dumneavoastră”. Sunt momente în care nu poţi mulţumi pe toţi - unul este acesta, în care dragul Popor Român nu mai freamătă la unison cu dumneavoastră. Ei bine, oricât te-ai strădui, orice are o limita, chiar şi frica (deşi n-ar trebui să ne fie frică, dacă credem în Dumnezeu). În astfel de momente ne îndreptăm atenţia - fiecare în parte - asupra noastră, a familiei. Asta nu înseamnă că suntem egoişti, răi, fără inimă... Avem un moment în care suntem puţin debusolaţi, am ajuns faţă în faţă cu o situaţie care pare să scape de sub control. Poate n-o să scape şi, dacă dă Dumnezeu să fie aşa, poate n-o să mai scrieţi, e destul! Spuneţi mai bine o rugăciune. Aşa vom face şi noi. Eu nu cred că românii din ţară sunt aşa de haini la inimă încât să-ţi determine mamele, copiii, taţii, fraţii, rudele, prietenii, vecinii, foştii colegi de serviciu, să-i urască pe cei dragi, plecaţi departe de casă, despre care spuneţi că i-au numit „ când golan, când cerşetor, când curvă, când ”stranier”?
Eu una, mă simt jignită de tot ce aţi scris, în numele meu, nu în numele „dragului” Popor Român, poporul din care însă fac parte, alături de care am trăit bucurii, reuşite, dureri, pierderi, dar şi împliniri. Pentru tot îi mulţumesc Poporului Român pe care astăzi spuneţi că nu-l veţi mai ajuta. Îndrăznesc să întreb, ce aţi făcut pentru Poporul Român? Cine vă dă dreptul să ne jigniţi, crezând că aveţi libertatea s-o faceţi, considerându-ne - pe noi, cei rămaşi acasă - proşti şi fără discernământ? Vă pun, dacă-mi permiteţi, o singură întrebare, despre românii care nu şi-au învăţat copiii să vorbească limba strămoşească, ce părere aveţi? Sunt mulţi, chiar şi în Italia... Vă doare sufletul? Noi am acceptat, e decizia lor şi n-o comentăm.
P.S. Şi românii din ţară şi-au ajutat semenii aflaţi în nevoi, de nenumărate ori, fără să aştepte vreo recompensă.,,, Dacă poţi, ajută, dacă nu vezi-ţi de treburile pe care le ai şi ajută-te singur... Nu se supără nimeni, nici măcar „dragul” Popor Român. Apropo, e un păcat să te lauzi cu ajutorul dat.
( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
