De Ziua Învățătorului,Domnei Învățătoare Hîncu Vasilica
De prof. Verdetu Rica, Sc. Gimn. ,,Emil Atanasiu,,Garoafa Vrancea
Parcă doar ieri pășeam pe-a școlii poartă
Cu cozile-pletite si fața-nbujorată
De-o mână cu mămica și-n alta cu-al meu tată
Cu uniforma albastră și multe vise-nn geantă.
Zâmbeam timizi în hainele cu gulere scrobite
Si nu stiam că-i scoală ... părea că-i o cetate.
Înaltă si măreață, curată și frumoasă, cu gemuri luminate,
Ea --- cea impunătoare, noi mult prea mici să mergem mai departe.
Si-atunci ne apăru cu fața zâmbitoare
Cu vorba ei cea dulce si caldă, primitoare
Cu brațe larg deschise, mereu mângietoare,
Era chiar – EA – o doamnă minunată, doamnea învățătoare.
Scrisul si cititul nu au avut secrete
Si matematica am luat-o așa pe îndelete.
Prin România toată, călătoream, cu harta pe perete
Iar voevozii nostri au devenit eroii din poveste.
Au fost ani minunați ce au trecut în zbor
Alături de-a mea DOAMNĂ, totul a fost ușor
Aveam doar opt ani când școala a-nceput
Si 50 de ani deatunci repede-au trecut.
Mi-a fost în viața asta model de neclintit
De-aceea eu la rându-mi dascăl am devenit
Profesiei m-am dedicat si pe copii eu i-am iubit
Si fiecare zâmbet de-al lor e-un pas nou împlinit.
Învățătoarea mea este acum la pensie
Si mai mereu în gâdurile mele.
Sunt mândră si –onorată c-a fost dascăl modern
Si sper pe viitor să fiu si eu la fel.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
