De ce e revoltat scriitorul vrâncean, Gheorghe Mocanu?
Luați-vă Biserica românească și plecați din Soroca!
Asta pare să spună Hotărârea Consiliului municipal Soroca din data de 4 februarie 2025, privind biserica Sfinții Martiri Brâncoveni din localitate. Dacă avem impresia că a dispărut cuvântul „oprimare” din viața românilor care trăiesc în Republica Moldova, ne înșelăm amarnic. Voi aduce în atenția opiniei publice o întâmplare petrecută, acum câteva zile, chiar acolo, lângă Cetatea de pe Nistru a lui Ștefan Cel Mare și Sfânt. O mârsăvie, de fapt, pusă la cale și dusă la bun sfârșit de „uneltele” roșii, care poartă nume românești, ca și ale noastre, ale tuturor românilor de dincoace de Prut, dar care nu mai simt demult românește, deși prin venele lor curge încă necontenit sângele neamului, ca un râu care s-a rătăcit prin sălbăticiunile întunecate ale pământului: Aurelia, Mihail, Eugen, Robert, Marina, Ana sau Ecaterina. Nume frumoase românești, nu-i așa, dar care astăzi s-au urâțit pe interior și pângăresc prin faptele lor tot ce este românesc în jurul cetății lui Ștefan Cel Mare. Nu pot crede altfel, după ce am urmărit Ședința Consiliului municipal Soroca, în care, o mână de consilieri locali a votat hotărârea prin care Bisericii românești „Sfinții Martiri Brâncoveni” - un monument arhitectural al locului - i s-a luat, pur și simplu, pământul de sub temelie.
Deși proiectul inițial al hotărârii prevedea acordarea dreptului de superficie pe 99 de ani, așa cum prevede Codul civil al Republicii Moldova, consilierii socialiști au votat, în unanimitate, sub „atenta” îndrumare a primarului, acordarea, în sfidare și batjocură, unui termen de 2 ani de folosință, fără dreptul - atenție - ca biserica, în acești 2 ani, să miște un pai de pe acel teren pe care este construită. Astfel, această hotărâre a pus barieră dezvoltării, accesării de fonduri, investiții de care lăcașul de cult beneficia chiar de la entități din România. Nimeni nu mai are încredere să investească pe un teren care este dat în folosință limitată pe o perioadă de doi ani.
Se dovedește a fi o adevărată „invitație” la părăsirea acelui teren, pentru a face loc altor interese pe care municipalitatea le are în vedere. Ce vor face cu biserica românească, nu se știe încă... Vor veni unii, urmașii celor care au votat acum, peste doi ani, și vor cere să dispară biserica de pe acel teren? Tot ce este posibil! O vor răsturna cu buldozerele? Nu se știe! Dar ne-au demonstrat astăzi, cu vârf și îndesat. Că o pot face cu sânge rece... Dacă se va ceda acum, asta se va întâmpla!
Care este povestea acestei biserici, superbe ca înfățișare, devenită principalul punct de atracție al municipiului Soroca, veți afla în cele ce urmează, din cuvântul părintelui paroh al acestei biserici - Sorin Huluță, rostit în fața consilierilor locali și a primarului municipiului – după ce, nu știm dacă în bătaie de joc sau nu, cu câteva minute înainte de hotărârea respectivă, același consiliu îi acordase preotului paroh distincția de „Cetățean de onoare” al municipiului. În mod firesc, văzând nedreptatea și nemernicia la care s-a dedat consiliul, părintele a restituit, respectuos, această distinție, așezând-o cuminte în fața primarului.
Pledoarie în favoarea dreptății:
„Am venit astăzi aici în fața dumneavoastră ca reprezentant al unei comunități parohiale nedreptățită și oprimată. Astăzi, mai mult ca oricând, am venit să mă uit în ochii frățiilor voastre ca să pot înțelege ce-i determină pe unii dintre dumneavoastră să fie atât de înverșunați împotriva Parohiei „Sfinții Martiri Brâncoveni”. Oare să fie de vină faptul că aparține Mitropoliei Basarabiei, Patriarhia Română? Nu trebuie să răspundeți... Sau, oare, nu o fi pricina în faptul că promovăm ortodoxia românească și dăm cinstea cuvenită limbii române, care de altfel este limbă de stat în Republica Moldova? Sau faptul că, știți foarte bine, biserica aceasta a fost unul dintre partenerii, în vremea pandemiei, Institutului Cultural „Mihai Eminescu” din Chișinău, la Soroca organizându-se diverse acțiuni culturale, în incinta și cu sprijinul bisericii; spectacole, expoziții, concerte, tabere de pictură și sculptură și multe alte activități culturale, pe care, cu siguranță, le cunoașteți. Sau, poate, deranjează faptul că ne-am implicat activ în reînvierea memoriei, amenajând cimitirul ostașilor de la Stoicani, parohia fiind custode direct al acestui loc încărcat de istorie? Cu care domnul președinte de raion se mândrea atunci când a fost invitat la sfințire, înaintea tuturor personalităților venite din România și Republica Moldova, un eveniment care a făcut cinste raionului? Oare să fie de vină faptul că ne-am implicat în criza refugiaților ucrainieni, cu sprijinul cetățenilor orașului și raionului, care au avut încredere în mine; peste 200 de refugiați primind trei mese pe zi, ajutoare de necesitate stringentă, transformând centrul parohial într-un centru de milă și dragoste pentru cei care fugeau din calea războiului? Ieri am încheiat o campanie umanitară, 1233 de euro pentru un copil bolnav din comunitatea noastră. Grija față de vârstnicii pauperi soroceni și față de familiile social-vulnerabile, începând cu anul 2018, prin deschiderea cantinei sociale parohiale, campania umanitară „Masa Bucuriei” din Sâmbăta Floriilor, de ani de zile, pe care o desfășurăm la Soroca, tonele de alimente împărțite celor care v-au ales și n-au o viață ușoară, să fie oare o motivație? Sau poate președinții de țară, zecile de personalități care au trecut pragul locașului de lemn și au lăsat un cuvânt în cartea de onoare a acestei biserici, să fie acesta motivul? Sau, poate, faptul că o bună parte din enoriașii parohiei noastre sunt din rândul medicilor, profesorilor, avocaților, oamenilor politici, autorități locale, chiar și membri ai fracțiunii socialiste, de la Soroca, intelectuali de marcă ai urbei noastre, oare asta încurcă socotelile cuiva?
Biserica aceasta și-a câștigat un nume prin frumusețe și unicitate, un punct turistic de refernță. Ăsta o fi păcatul ei? Sau, poate, cei peste o mie de copii ai dumneavoastră botezați din mâinile mele? Sau cele peste o mie de perechi cununate, din întreaga republică, chiar și din Rusia am cununat... Sau zecile de mii de postări de pe rețelele sociale făcute de dumneavoastră cu imaginile acestei biserici să fie cauza? Și sărmanul pârcălab Nicolae Bulat, alți oamenii frumoși și marcanți care au plecat pe ultimul drum din acest locaș, or fi ei vinovați? Sau, poate, curățenia din jurul bisericii care a înlocuit camazurile de gunoi, adunate de mine împreună cu voluntarii, pentru a pregăti terenul pentru construcție în anul 2011. Știți ce era acolo! O gunoiște! Treceți astăzi și vedeți! Este curat. Sau, poate, cele două clopote mici care anunță liturghia, sau poate glasul preotului deranjeză pe cineva...
Ați întrebat oamenii, cei peste 500 care aparțin de parohie că nu ne dați dreptul cuvenit pentru pământul de sub biserică? Sau voi, cei prezenți aici, în sală, nu-i reprezentați și pe ei? Ei nu sunt ai voștri? Nu-s cetățenii voștri? Sunt cetățeni doar cei care vreți voi? Acestea 500 de familii ale cui sunt, fraților? Sunt ei de acord cu decizia dumneavoastră de astăzi? Doi ani de folosință, fără să putem face ceva acolo, sunt praf în ochi. Înseamnă zero proiecte...
Mi-ați oferit, azi, titlul de „Cetățean de onoare”. Cel mai frumos titlu, onorant pentru mine. Dar să știți că ar fi fost mai onorant să dați astăzi bisericii ce este al bisericii. Biserica aceasta și-a câștigat dreptul prin munca și jertfa depusă la altarul orașului acetuia. Astăzi, aici, în mod solemn, în fața frățiilor voastre, refuz în semn de protest acest titlu, spunându-vă că sunteți nedrepți!
Mai devreme sau mai târziu Dumnezeu va face dreptate! Voi face public în televiziunile, radiourile și presa din Republica Moldova această nedreptate săvârșită astăzi.Voi informa Patriarhia Română, despre modul cum vă raportați la o parohie din componența ei. Voi ataca în judecată decizia de astăzi. Voi informa prin scrisori președinții consiliilor județene ai județelor cu care Soroca are înfrățiri și primarii orașelor cu care orașul Soroca este înfrățit, despre tratamentul umilitor aplicat acestei parohii, dar și pe finanțatorii proiectelor pe care le avem în desfășurare. Trebuie să se știe că oprimați o parohie care aparține neamului românesc. Voi sesiza președenția Republicii Moldova despre abuzul de astăzi!”
De Soroca mă leagă multe lucruri. Am cunoscut acolo oameni de cultură, profesori, poeți și prozatori, intelectuali de marcă, oameni de suflet, care m-au legat de acel spațiu și m-au făcut să revin, de fiecare dată, cu și mai mare entuziasm.
Am făcut parte din juriul concursurilor organizate de Consiliul Unirii Soroca, unde elevii își etalau talentul în arta literaturii și interpretării, timp de doi ani la rând. Vreo patru ani la rând am fost acolo de Ziua Națională a României și am cunoscut mulți oameni de ispravă, printre care l-aș așeza și pe primarul Lilia Pilipețchi, onorându-mă cu ocazia lansării cărților mele la Biblioteca Basarabia din oraș. Tot la Soroca i-am cunoscut pe academicianul Valeriu Matei și poetul Ioan Mânăscurtă. La Soroca unde, de fiecare dată, punctul de reper la care îmi propuneam să ajung era Biserica „Sfinții Martiri Brâncoveni” și părintele Sorin Huluță cu întreaga lui familie. Sunt în posesia unei Diplome de excelență, acordată de Consiliul Raional Soroca, Primăria Soroca, Secția Cultură și Turism și Teatrul Veniamin Apostol, acordată cu prilejul Festivalului de Umor „O cetate nu-i pe roate”.
Iată de ce îmi manifest și eu, ca scriitor la Uniunea Scriitorilor din România, totala surprindere față de hotărârea acestui consiliu, îndreptată împotriva unei biserici! Oare se acționează cu dublă măsură? Când le este pe plac, sunt generoși și curtenitori, iar când vin peste ei interesele înguste de partid își schimbă înfățișarea sufletului?
Ce bine a spus moderatorul unei emisiuni: sunt oameni care trec pe lângă alte 6, 7 biserici până să ajungă la biserica "Sf Martiri Brâncoveni"...
Ei, iată, aceasta este cauza acelei hotărâri! Scopul este de a o opri, a o știrbi în avântul ei firesc, a-i face pe creștinii ei să nu o mai frecventeze.
Această decizie, dacă ați observat, are scopul principal ca biserica aceasta să nu mai construiască nimic, să nu se dezvolte, pentru că ar pune în umbră altă biserică. Este un fel de creștinare forțată a locuitorilor, îndrumați, iată, prin decizii municipale, să meargă spre altă biserică. Ori, lumea civilizată nu acționează așa, ea lasă oamenii să-și aleagă liber biserica unde să se roage și să se închine.
Nu este altă cale decât un jurist bun să facă demersurile necesare de atacate a deciziei, care încalcă dreptul civil al țării. Până la dreptatea justiției, rămâne ura care stăpânește această mână de oameni, care nu au găsit alt domeniu de răzbunare pe opoziția politică, decât credința. Nu-i putem numi oameni, pentru că a fi om e cale lungă, iar dânșii și dânsele se comportau ca și cum cineva le-ar fura din Soroca acea palmă de pământ, ar pune-o în saci și ar valorifica-o pentru cine știe cine...
Bunul Dumnezeu, care este și al lor, a văzut tot ce s-a întâmplat. Nu se va răzbuna, pentru că Dumnezeu nu se răzbună, îi va ierta și pe ei, într-un bun sfârșit, care va veni, inevitabil, și pentru ei. Dar amintirea lor va rămâne în istoria locului, ca niște nume urâcioase față de Casa Domnului, care oricum se va dezvolta în continuare și va atrage acolo, prin frumusețea și limpezimea sufletului, mulți creștini din țară și din afară.
Nu se știe dacă nu cumva, peste ani, acolo unde sunt trecuți acum eroii, pe undeva, prin coada listei, vom găsi și numele acestor câțiva consilieri orbi, stăpâniți de ură și interese înguste de partid, nume sub care va sta scris că ei sunt cei care au luat pământul de sub această biserică. Să-i afle și generațiile viitoare și vremurile care vor veni. "Merită" invocați, pentru că ei au decis, la un moment dat, soarta unei palme de pământ pe care Iisus își construise Casa Lui.
De fapt, această mână de consilieri l-au dezmoștenit pe Iisus de pământul de sub casă. Nu vor putea însă niciodată să scoată pământul de sub biserică, nici peste 2, nici peste 99 de ani. Ei trebuie doar să fie iertați, pentru că nu știu ce fac...!
Gheorghe Mocanu
Citiți și: Scriitorul odobeștean Gheorghe Mocanu:”Și la Soroca este țara mea!”;
Scriitorul vrâncean Gheorghe Mocanu invitat să-și lanseze cărțile în Republica Moldova
