Nu întâmplător am început cu acest preambul care ne arată că tipul de relații dintre politicianul  pașoptist și subalternul său, om al legii, este întâlnit și astăzi în foarte multe situații, lucru care înseamnă că nepotismul și slugărnicia nu au dispărut din concepția românului și că avem un stat slab cu instituții șubrede, corupte, unde interesele obscure s-au înrădăcinat atât de mult încât revenirea la normalitate devine o acțiune periculoasă pentru cei care vor s-o inițieze: vezi cazurile Colectiv, Caracal, a pădurarului ucis din Maramureș, legăturile interlopilor cu oameni din instituții ale statului, etc.

Atâta timp cât valoarea umană nu-și va regăsi locul în orice domeniu de activitate, nu vom scăpa de această caracatiță periculoasă și nu vom reuși să progresăm în așa fel încât să troneze legea și ordinea peste tot, iar singurele criterii de departajare să fie valoarea morală a omului și competențele sale profesionale. Oamenii și-au pierdut încrederea atât în politicieni, cât și în angajații statului, văzând atâtea cazuri de corupție mușamalizate, amânate intenționat, judecate preferential, lucruri care ne fac să credem că nu ne vom însănătoși vreodată. Toate acestea produc efecte grave în rândul populației: ne pleacă tinerii pentru a căror specializare statul a cheltuit sume imense, îi demotivează pe cei rămași, descurajează potențialii investitori, crează acea stare de neîncredere și nesiguranță în rândul întregii populații încât nimeni nu mai face nimic pe termen lung. Aspectele acestea sunt arhicunoscute, dar nu sunt rezolvate pentru că cei care ar trebui s-o facă nu se pricep,  așteaptă acceptul șefului politic, ori nu se vrea. Singura preocupare a politicienilor este lupta pentru putere, indiferent de armele folosite. Păi, domnilor, dacă această putere nu ar avea și ,,miere”, v-ați mai bate pentru ea? Ce spuneți, va veni și vremea când cu toții vă veți bate pentru țară, pentru binele ei pentru binele nostru al celor care vă plătim salariile și pensiile acelea ,, minime” ? Răspunsul la aceste întrebări îl găsim în afirmația lui Aristotel, pe care am ales-o ca motto: ,,Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri până când iubitorii înţelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice, sau până când deţinătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înţelepciunii”. 

Vrem sau nu vrem, scena politică ne oferă atâtea subiecte de discuții încât ,,uităm să mai și muncim”. Diversitatea subiectelor politice, abundența de fake news-uri ,,poligamia” politică, lipsa crasă a demnității, onoarei și a respectului reciproc din dezbaterile parlamentare, vocabularul trivial folosit de unii combatanți, gesturile obscene utilizate în comunicarea nonverbală din timpul ședințelor, demagogia, fățărnicia și urâțenia morală ne fac pe unii dintre noi să ne punem mari semen de întrebare referitoare la o posibilă redresare a situației actuale din țara noastră. Și ne mai întrebăm de ce ne privesc europenii cu dispreț sau de ce se spune că ,,Avem o țară frumoasă, păcat că-i locuită”. Da, au și ei problemele lor, dar mult mai puține și de o amploare mult mai mica. Am mai spus și-n alte ocazii că s-a ajuns la punctul critic, la momentul zero din care vom putea ieși doar cu inteligență și luciditate, cu aportul masiv al celor care pot cu adevărat să deosebească omul oportunist de cel cu principii, lingușitorul și fățarnicul de cel onest și cinstit. Cred că a venit momentul să analizăm cu atenție aceste vorbe ale lui Aristotel și să le punem în practică. Altă cale nu cred că mai există. De ce ? Pentru că deciziile politice ori dezvoltă, ori frânează economia unei națiuni.

Ionel Pârlea - este  profesor învăţământ primar la Școala Gimnazială "Alexandru Vlahuță" Focșani