Cultura și derivatele sale
Întrebi orice trecător de pe stradă ce înțelege prin cuvântul „cultură” și primești răspunsuri de tipul: cărți, teatru, desen, muzică, muzeu etc. Dar nu m-aș opri aici, aș adăuga întrebarea „Cum este cultura consumată de societate?”. Simplu, prin citit (cărți), prin participarea la spectacole (teatru), prin participarea la expoziții (desen), prin audiții (muzică), prin vizite (muzeu) etc. Ei bine, cu aceste răspunsuri încă nu am părăsit zona de suprafață a problemei puse în discuție. Cum se realizează aceste forme de consum sau ce noi comportamente/acțiuni rezultă din activitățile enumerate mai sus? Odată ce adresăm această întrebare, rotițele încep să se miște într-un alt ritm, iar camera imaginară își reglează obiectivul pentru a surprinde o imagine mai detaliată.
Al doilea strat este, de fapt, un teritoriu al creativității și al libertății ce valorifică produsele culturale în diferite scopuri, prin reprezentarea, dezvoltarea sau reinterpretarea acestora în alte contexte și prin alte mijloace. În general, nu există reguli, nu există constrângeri și nu se impun limite, iar acest fapt încurajează furtuna de idei din care iau naștere noi proiecte de natură culturală – acele derivate ale culturii despre care vorbeam în titlu.
Recenziile de carte sunt reacții la conținutul cărților citite. Pornim de la acest tipar clasic și aducem în atenție contribuția membrilor din comunitatea cititorilor pasionați: asocierea recenziei cu poze în care cărțile sunt expuse într-un cadru estetic inspirat de poveste; asocierea unor melodii adecvate subiectului; costumarea în personaje pentru a reda atmosfera cărții sau anumite scene (extindem „extinderea” prin menționarea unor concursuri de costume – exemple fiind paradele cosplay asociate categoriei manga); textele fanfiction (scrise de fani și inspirate de lumea cărților și de personajele preferate care sunt prezentate în alte contexte ce au legătură cu reperele spațiale și temporale canonice sau împrumută respectivele personaje pentru a propune alte povești). Un exemplu care mi-a atras atenția în mod special este realizarea unor filmulețe de tip trailer pentru cărțile citite. Aici apare în discuție Festivalul Boovie: un concurs extrașcolar care stimulează lectura conștientă, atenția la detalii și creativitatea. Concret, echipe de elevi aleg o carte pe care o transformă într-un trailer menit să încurajeze urmăritorii să citească acea carte. Mă întorc, astfel, la propria concluzie: într-o societate modernă, cultura trebuie să fie promovată prin mijloace care implică domenii asociate.
Fenomenul transformării poeziilor în melodii poate fi interpretat, la rândul său, drept un derivat al culturii. Cum viața de zi cu zi este încărcată și agitată, iar cititul nu este o alegere care încântă pe oricine, autorii folosesc Inteligența Artificială pentru a extinde granița receptării propriei opere, mizând pe avantajele materialului audio pentru a micșora distanța dintre cititorul contemporan și literatura în forma ei clasică. Astfel, pornind de la versurile originale, autorul caută, prin indicații aliniate viziunii sale literare, ritmul și timbrul vocal adecvat mesajului poeziei, apoi oferă publicului derivatul cultural, sperând să atragă prin elementele vizuale ale videoclipului și prin conținutul audio atenția oamenilor pentru ca ideile poetice să ajungă la ei dincolo de paginile volumului de poezie. Într-o altă ordine de idei aș include și cărțile audio, care vizează același grup țintă presat de activitățile zilnice, care preferă să asculte în căști vocea unui actor în timp ce călătorește sau se ocupă de alte probleme.
O altă formă relativ neconvențională este designul unei cărți. Spun neconvențională pentru că nu știu câte persoane împărtășesc opinia mea când vine vorba de manifestarea artei în elementele grafice de pe copertă, marginile paginilor (cunoscute și sub denumirea de „sprayed edges”) și materialele auxiliare (semn de carte și ilustrații ce însoțesc volumul și redau personajele sau anumite locații/scene descrise) sau de modul în care este organizat textul (prin îmbinarea a două fonturi pentru titlu/prima literă și textul capitolului, respectiv prin inserarea unor ilustrații în interiorul cărții pentru a susține atmosfera poveștii).
În domeniul muzicii aș selecta melodiile cover, acele versiuni ale melodiilor originale interpretate vocal sau instrumental de fani în genuri și ritmuri diferite. Chiar dacă pornesc de la un reper, echipa care realizează acel cover poate modifica structura notelor sau pronunția unor cuvinte în cadrul versurilor (de asemenea, se poate schimba repartizarea versurilor pe note/secvențe), poate renunța la anumite instrumente muzicale sau poate adăuga noi instrumente și poate reda conținutul melodiei prin desene ce se transformă într-o alternativă a videoclipului original.
Sunt doar câteva exemple pe care le primim de la generația actuală. Nu par a fi cultură, dar ele s-au născut din și pentru cultură, fiind, în esență, forme derivate ce o susțin în mod creativ și modern, sub forma unor hobbyuri ori sub forma unor elemente complementare produsului cultural. Dar cred că statutul (existența) și rolul lor nu este suficient expus și recunoscut de publicul larg, motiv pentru care astfel de evocări sunt binevenite în scop informativ.
Anca Denisa Șogor
