Colţul poetului Mănunchi de frunze
În toamna asta, un mănunchi de frunze
E tot ce ți- aș putea eu oferi,
Și nimeni n-ar putea să mă acuze
Cum că în frunze sunt ascunse mii de scuze.
Te rog acuma, nu mai stărui...
Nici nu gândești, că-n fiecare frunză,
Sălășluiește câte-un sentiment ...
Gândirea ta uscată și obtuză
Te face ca să fii mereu confuză
Și n-ai să dai vreodată, randament.
Ți-am spus adeseori că te iubesc,
Dar n-a fost chip să-mi înțelegi iubirea.
Acuma, tot ce pot să îmi doresc,
Frunză uscată, azi să înverzesc.
Rămâi în brațe cu dezamagirea...
Am așteptat, în multe anotimpuri
Să redevii aceea care-ai fost.
Prin felurite chipuri,
Și prin cântate stihuri...
Acum socot, iubito, că nu mai are rost.
Rămân mai bine singur, cu natura,
E singura ce poate să-nțeleagă
Că astăzi, sărutându-ți gura,
Nicicâd n-am întrecut măsura.
Doar frunzele dorit-au să te-aleagă...
În încheiere, vreau să înțelegi
Că nu-ți ascund în frunze mii de scuze.
De vrei, tu poți s-alegi
Din flori, buchete-ntregi.
Eu îți ofer doar un mănunchi de frunze !
Bertoni D. Albert şi-a făcut debutul în paginile Ziarului de Vrancea, iar pe 1 decembrie 2017 îşi va lansa un nou volul de autor.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
