Colţul poetului: Iubito, toamna bate-n noi
Ion Apostu este de meserie poliţist, dar în timpul liber cochetează cu marea sa dragoste, poezia. Pe 7 septembrie, la Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” din Focşani, va avea loc un eveniment cel puţin inedit: Ion Apostu lansează trei volume de poezie dedicate iubirii: „Iubiri şi Nemuriri”, „Iubiri şi Nostalgii”, „Iubiri şi Amintiri”. De-a lungul timpului, Ziarul de Vrancea a găzduit în paginile lui multe din poeziile sale. Îi urăm mult succes şi pe viitor. (D.L.)
Iubito, toamna bate-n uşă, pe prag s-a aşternut o frunză,
O frunză brună, arămie... ca ,,pata'' nunții... pe o pânză.
Fragilitatea-i evidentă... dar ce puternică-i solia...
Şi poartă-atâtea nostalgii... şi-mi bântuie melancolia.
Iubito, toamna bate-n geam... uşor, sensibil, delicat,
Se-apropie ca hoțul... noaptea, ca amorezul înfocat.
Îi simt alintul mătăsos, alintul... moale, de năframă,
Mi-mbracă sufletul în ocru... şi dorurile... în aramă.
Iubito, toamna bate-n mine - şi-n mine e atâta toamnă!
La-ncheieturi... îmi e rugină şi, parcă, timpul mă condamnă.
Mă uit la frunza aşternută... şi-mi pare-atât de solitară,
Mă-ntreb... ce caută la mine, când încă-i verdele pe-afară?
Iubito, toamna bate-n tindă, de ea... nu pot sa mă ascund,
Şi toate frunzele, ce pică, cu-a' lor tristețe mă pătrund.
Încet... se-mprăştie căldura, mai reci sunt picurii de ploaie,
Iubito, nu mai este mult... şi-mi intră toamna în odaie.
La-ncheieturi... îmi e rugină, parcă şi timpul mă condamnă,
Iubito, toamna bate-n noi... de parcă-n noi nu ar fi toamnă.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
