Colțul cititorului ZdV poet | Zilele Babei
Dochia zilei de luni,
Cu cojoace şi călţuni,
S-a pornit în zori de zi
Pe costişă a sui.
Nu-i păsa de geruleţ;
Fluturându-şi părul creţ,
Sprintenă zorea cu spor
Să mai scuture un nor.
Diademă îşi dorea
Din zburdalnici fulgi de nea.
Să-i ascundă părul sur,
Cu văl alb, fără cusur...
*****
Dochia de marţi, avea
Un ilic ţesut sadea,
Peticit, de vreme ros,
Sub cojocu-i cel miţos;
Ghete groase, maronii
Şi vreo două-trei tichii;
Nasul cârn, roşit de ger,
Ţintă-l îndreptaspre cer.
Să-şi răcoare ne’ncetat
Gâtul cel înfierbântat;
Părea că şi-ar mai dori
Încă un viscol pe zi...
*****
Dochia de miercurea
Niciodată nu zâmbea.
Faţa toată-i smochinită,
Gura - pungă chinuită,
Şuierau vorbele-i reci,
Ca şi vântul printre crengi;
Ochii - stele asfinţite,
Părul - râuri despletite;
Frig şi vifor doar iubea,
Fulgii îngheţau pe ea,
O muşcau de peste tot,
Însă nu-i păsa deloc ...
*****
Dochia din zi de joi
Avea vreo... sută de oi;
Albe, cu cojoc miţos,
Cum purta şi ea, pe dos.
Frigul nu o atingea,
Prieten, gerul îi era.
Îşi dorea o iarnă lungă…
Fân la oi?... O să-i ajungă.
Sub zăpadă, colţul nu-i,
Va veni şi vremea lui,
Când pe cer va apărea
Soarele cu... suliţa.
*****
Dochia de vinerea,
Singurică tot umbla;
Prin troiene rătăcind,
Frigul iernii adorând;
I-era bine în cojoc,
Brâu de lână la mijloc,
Trei opinci la un picior
Cu obiele-n jurul lor...
Vântu-n părul ei vâlvoi
O-ntovărăşea vioi;
Nu tânjea ca soarele
Să-i topească... urmele.
*****
Dochia de sâmbata
La primăvară visa...
Obosise să tot care
Cojoacele în spinare;
Se voia mai uşurea,
În joc cu fulgii de nea...
Să şi-i pună de cercei
Alături de ghiocei;
Doar o rază şi-ar dori
Să-i zâmbească într-o zi.
Ca să-i poată arăta
Înflorată, rochia.
*****
Dochia-dumineca,
Nouă cojoace avea;
Şi cum norii se răreau,
De unul o dezbrăcau.
Raza cea de dimineaţă
Îi mai dete o povaţă:
-Lasă încă unul, dadă,
Te-i înfierbânta degrabă.
Şi l-a dat... dar în zadar,
Se’ncălzise iar... şi iar...
Număra în jurul ei
Nouă cojoace de miei,
Şapte rânduri de opinci,
Brâie de lână vreo cinci,
Trei basmale-n borangic,
O tichie şi-un batic,
Un fular din lână alb...
Şi-i era aşa de cald...
*****
Aburii -fuior torceau,
Pânză albă îi ţeseau.
Vântul o împresura
Şi pe aripi o purta...
Dar un nor nebun, gelos,
Se întoarse furios,
Soarele-i acoperea,
Cu ploaia o zbiciuia...
Ger şi vânt nepotolit,
Giulgiu-i de stană–au croit...
*****
De-i poveste ori de nu-i
Nu pot eu ca să vă spui,
Însă an de an răsare
Ca un abur pe cărare,
Când urcăm cu dor de ducă
Ispitiţi de o năluca...
Toader Răduţă - Iaşi (născut în Coza, Tulnici, Vrancea)