Colțul cititorului ZdV poet | Valea Milcovului
Doamne, nici că pot uita
Ce frumoasă-i VALEA MEA!
Curgea Milcovul pe ea,
Turmele se adăpau
Și copiii se scăldau.
MILCOVULE, apă curată,
Cum ai dispărut, deodată?!
Pe unde apa ta curgea
Cresc copaci acum pe ea...
Unde-ai dispărut cu totul?
Cum a dispărut și codrul...
Cine ți-a secat izvorul,
Din muntele Monteorul?
Te-ai certat cu Bisoca
Sau poate cu lumea rea?
N-aveau oamenii mașini,
Dar erau harnici și buni
Mergeau pe jos, dus întors
Pân la Andreiașul de Jos
Pe la Focul viu, nestins
La Andreiașul de Sus,
La liceul dintre brazi
Care nu mai este azi.
Mama eroina GEGEA,
Paisprezece fii creștea
Cum știa și cum putea,
Societății au fost dați
Oameni buni și educați.
N-aveau ce-au copiii azi,
Dar aveau roșu-n obraji.
Au muncit, au învățat carte
Și-au dus neamul mai departe.
MILCOVULE, râu frumos,
Mai fă-te o dată cum ai fost!
Cu stânci mari și ghioluri multe,
Cu ape și pești umplute!
Acum toate sunt secate
De lume abandonate...
Roagă-te de Monteorul
Să-ți deschidă iar izvorul!
Și mai roagă lumea rea
Să nu-și bată joc de apa ta...
Azi au oamenii de toate,
Dar se urăsc frate cu frate,
Că de-atâta dușmănie
Ne-a dat Domnul PANDEMIE!
Copilul de azi, nu știe,
Ce-i aia copilărie?!
Cum e joaca pe câmpie,
Pe lângă turme cu oi,
Așa cum ne jucam noi...
Dezbrăcați și descălțați
Și de joacă săturați.
Sau de strânsul fânului,
Roadele pământului!
Noi, copiii, le strângeam
În căruțe le-ncărcam,
Mâncam fructe crude, coapte,
Eram plini de sănătate!
Cel bogat și cel sărac
Ne duceam la horă-n sat,
Jucam pân la glezne-n praf
Și ne-nvârteam în dulap!
Eram plini de veselie
Multă, multă bucurie!...
Vor ști, copiii, vreodată
Cum e cu trasul pe grapă?!
Așa cum ne bucuram noi
Când vedeam plugul cu boi?!
Ciocârlia lin cânta...
Doamne, nici că pot uita,
Ce frumoasă-i VALEA MEA!!!
(Gina Muscă)
