Colțul cititorului ZdV poet | Unde-i vara de altădată?!
Cât de mult te-am așteptat,
Pe tine, Sfinte Ilie,
Cu speranță ne-am rugat,
Dar n-ai reușit, nici tu,
Să oprești acest prăpăd!
Ce s-a întâmplat cu tine,
De-ai adus atâtea ploi,
Transformate în furtună
Rupând baraje și păduri,
Cum nu s-a văzut la noi?!
Dumnezeule prea Sfinte,
Ai uitat de fiii tăi,
Zilnic ne rugăm la tine
Să oprești aceste ploi.
Multe case-ngropate
De ape și de noroi,
Animale blestemate
Înghițite de puhoi.
- Trei Doamne, și toți trei,
N-a rămas nimic în urmă,
Nevasta și fiii mei,
N-a scăpat unul din ei!
Doamne, vino și ne scapă
De dezastrul natural
Și pe țările vecine,
Frații de peste hotar.
Ne rugăm, Doamne, la tine
Scapă-ne de acest blestem,
Ferește-ne de seisme
Ce fac praf în urma lor...
Peste tot numai dezastre
Este cutremurător,
Cum nu s-a văzut vreodată
Doamne, în acest popor!
Vara noi mergeam la mare
În luna lui cuptor,
Fără niciun pic de ploaie
Și nicio pată de nor.
Mergeam și la Techirghiol,
Ne ”machiam” cu nămol,
Chiar era tămăduitor!
Ne înțelegeam ca frații
Eram parcă alt popor,
Și scriam unii pe alții
(Africa) pe ceafa lor.
Acum stăm cu mare teamă,
Pe prosop sau pe șezlong,
Nu știi când vine taifunul
Care face-n trei secunde
Tot o apă și-un pământ!
Vară, n-ai fost niciodată
Vitregă, cum ești acum,
Cu zile caniculare
Și-apoi iarăși un taifun.
Lumea te-aștepta cu drag,
Vară scumpă, pe pământ,
Erai pentru toată lumea
O minune de anotimp!
(Gina Muscă)