Colțul cititorului ZdV poet | Seceta
Soarele arde precum cuptorul,
Grânele în lanuri s-au uscat,
Pârlit de arșiță e ogorul,
Nu mai e nimic de secerat.
Izvoarele au secat și ele
Iar lacurile s-au uscat,
Pe unde pescuiau pescarii
Și bărcile s-au dezmembrat.
Nici Dunărea nu mai e ce-a fost
Seacă și ea pe zi ce trece,
Lăsând în urmă un peisaj anost.
Ploile cu foc îți fac de cap,
Au ars păduri cu tot ce-aveau în ele
Udate-n flăcări până-n nori
De parcă plouă cu blesteme,
Nu a mai scăpat nimic în urma lor.
Iar animalele, sărmanele
De sete și de foame mor.
Privește, Doamne, și la noi
Că numai TU, cu a TA putere
Ai mai putea da timpul înapoi,
Noi ne rugăm smeriți la stele
Să fim buni și îngăduitori,
Că-n viața asta, Doamne,
Suntem doar simpli călători.
Vara scumpă, cândva, o așteptam
Veseli și-nflăcărați de bucurie
Cu mic, cu mare ne adunam
De marea Sărbătoare a Sfântului Ilie
În râu cu toții ne scăldam.
Acum nici vara nu-i iertată
Cu toate farmecele ei
E însoțită doar de furtuni,
De vijelii, de sloi de gheață
Care distrug tot ce-apare în cale
Fără să privească înapoi,
Copaci, case și tarlale,
Nimic n-a scăpat de furia lor.
Privim înmărmuriți și ne rugăm
Adu, Doamne, vara înapoi,
Să vină ploaia sfântă și la noi!
(Gina Muscă)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
