Colțul cititorului ZdV poet | Piața noastră-i ca o floare!
Săracă țară bogată,
Fără mamă, fără tată
De samsari manipulată
Și de interlopi furată.
Piața noastră-i ca o floare,
Dar specula-i foarte mare!
Oameni slabi, galbeni la față
Pleacă dimineața-n piață
Ca să cumpere verdeață.
Cu legume-s foarte mulți
Dar ți-e teamă să te uiți.
E plină de roșii piața,
Când vezi prețul îți pică fața,
Treizeci pe kilogram,
Cât e pulpa de curcan!
Castraveții tot la fel,
Cât e kilu de purcel!
Cu această scumpă piață
Mulți miei au scăpat cu viață,
Cu cincizeci lei kilogramul
Au rămas cu ei ciobanul!
Șaizeci cerea, măi vere,
Chiar în noaptea de-nviere!
De când știm, de sărbători
UPU-ul sărea-n ajutor,
Dar de această sărbătoare
N-a cerut nimeni salvare.
De când toate s-au scumpit
A stat UPU-ul liniștit!
Au uitat de drob de miel
Și de carnea de purcel.
Și cu rost și fără rost
Pensionarul ține post!
A promis Guvernul bani
La anul și la mulți ani!
În piață, s-avem pardon,
Nu dă nimeni niciun bon.
Nici la brânză, nici la caș
Nu vezi bon de la ciobănaș!
Prețuri mari, prețuri umflate,
De bonuri îi doare-n spate.
Oare ANAF-ul nu știe,
De această șmecherie?!
Nu-i întreabă, oare, nimeni?
Că la subvenții sunt primii!
Cum ceva nu le convine,
Cu turma după ei vine,
Cu desaga pe măgari
Să bage frica-n primari,
Amenințând prin strigare:
- Nu ne dați subvenția mare
Nu mai ieșim la votare!
Vinde nuca-n târg, samsarul,
Cu cincizeci lei kilogramul!
La fel vinde și alunul
-Ori le-aduc din Honolulu?!
Mă gândesc că bietului nuc,
Nu-i face omul chiar nimic,
Cu parul lovește-n el
De nu-i rămâne un surcel.
Și-ntrebi, unde a cotizat
Colectivistul la stat?!
Acum, toate curțile sunt pline
De mașinile străine.
Nu fac nimic, nici nu vor,
Le dă statul ajutor.
Din noiembrie până-n martie
Se-odihneau, îmbucând de toate
Butoaie cu vin și țuică
Porcu-ntreg până la șuncă.
Dar bietul salariat,
De sărbători a lucrat.
Nu știai de sărbători
Zi și noapte până-n zori!
Patruzeci de ani munciți
Pentru o pensie de nimic!
Și atunci te-ntrebi, frățioare
Nu se ține minte, oare,
Cei ce-au muncit cu sudoare
Și-au murit pe la Canale?!
Țară dragă, erai mănoasă,
Mândră, demnă și frumoasă,
Dar toți au tras de tine
Și-ai rămas doar o amintire!
(Gina Muscă)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
