Colțul cititorului ZdV poet | Cucule, pasăre rară!
Cucule, pasăre rară,
Cu miros de primăvară,
Vino și ne cântă iară
Adă veselie în ȚARĂ!
Cântă pasărea măiastră
Fratele să și-l găsească
Cântă până răgușește
Fratele nu-l mai găsește…
S-au pierdut de mititei
Nimeni n-a mai dat de ei.
Gheorghe, strigă tot mereu
Pe Cucul, fratele său.
Cântă, zboară nencetat,
Are mult de căutat.
EL vestește primăvara!
Zburdă mielul și mioara
Prin frumosul plai cu flori
Unde rândunele zbor
Căutându-și cuibul lor.
Cucul, pasărea măiastră,
Cântă, zboară să găsească
Cuibul unde vrea să crească
Puiul lui ce o să iasă.
Cată un cuib de pitulice
Care cucul o seduce
Lasă oul în cuib și-apoi
Nu se mai uită-napoi!
Pitulicea le-a încălzit
Până puii au ieșit.
Ea pe toți i-a îngrijit
Până le-au crescut aripi.
Puiul cucului, mai mare,
Pe cei mici i-a dat afară.
A stat cucul singurel cu ea
Până a putut zbura
Vara repede a trecut
Puiul mare a crescut.
Nimenea nu știe unde
În ce loc Gheorghe s-a-scunde.
Că se întoarce înapoi
Când în codru-s mugurei,
Cântând primăvara,
Căutând prin toată țara
Frățiorul rătăcit
Care nu e de găsit!
Căutând nencetat
Puiul lui neterminat,
Pitulicea l-a văzut
L-a oprit și i-a vorbit
Și de pui i-a povestit
Că a crescut și a zburat.
- Caută-l după cântat!
Cât de mult s-a bucurat,
L-a găsit și a plecat
De pitulice a uitat!
Înapoi nu s-a uitat
Și s-a pus iar pe cântat.
(Gina Muscă)