Astăzi începe săptămâna albă
Ce semnifică și ce trebuie respectat în perioada pregătitoare pentru Postul Paștelui
In perioada 12-18 februarie creştinii ortodocşi ţin
săptămâna albă, interval care îi pregăteşte pentru postul Paştelui, prin
faptul că se renunţă la carne, dar sunt zile în care se poate consuma
ouă, lapte, brânză şi peşte.
Sărbătoarea Sfintelor Paști este precedată de unul dintre cele patru
posturi mari de peste an, rânduite în Biserica Ortodoxă. Postul Mare sau
postul Sfintelor Paști este chiar cel mai aspru post pentru creștini și
durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor, devenind,
astfel, și cel mai lung post.
Săptămâna Albă este o intrare treptată în Postul Mare, după ospețele din
„Câșlegii de Iarnă”, respectiv din perioada dintre Crăciun și Lăsatul
secului, când se fac petreceri, nunți etc. De asemenea, această
săptămână mai este cunoscută în popor ca fiind cea a nebunilor, pentru
că acum „numai nebunii pornesc a se însura, numai proștii și urâții
satelor abia acum dau zor ca să se căsătorească, pe când toți cei
cuminți, câți au avut de gând să se însoare în decursul cârnilegilor,
s-au însurat deja cu mult mai înainte” (Marian, 1898, citat de Ion
Ghinoiu, 2002).
Zilele acestei săptămâni au și ele denumiri corespunzătoare. Prima zi
este Lunea albă, cunoscută și ca Lunea burdufului, pentru că atunci se
taie burduful de brânză. În Marțea albă, e bine să se mănânce brânză. Nu
se spală rufe și nu se face baie, fiindcă albește părul. În Miercurea
albă este dezlegare la lactate și pește. Nici în această zi nu e bine să
te speli pe cap, ca să nu încărunțești de timpuriu. În Joia nepomenită
sau Joia necurată, femeile spală cămășile, ca să fie albe peste an, dar
nu torc, ca să nu le fie în primejdie bărbații, duși cu treburi la
pădure. Se mai numește și Joia furnicilor, pentru că femeile aduc
ofrande acestor insecte. Se face o turtă din făină sau din mălai, care
se unge cu unt sau cu brânză și se așază pe un mușuroi, pentru ca
insectele să aibă ce mânca și să nu facă pagube în timpul verii. Urmează
prima din cele 12 vineri scumpe de peste an, care se marchează înaintea
fiecărui praznic. Se țin cu post și rugăciune, mâncând numai seara,
pentru binele casei și pentru curățirea sufletului. În unele sate, sunt
ținute îndeosebi de tineret, pentru a avea noroc la căsnicie. În Sâmbăta
albă se fac plăcinte și se dau de pomană. Bărbații nu lucrează, fiind
în primejdie de căzături, iar femeile nu cos și nu spală cămăși
bărbătești. Se împart colăcei, colivă cu lumânări mici și plăcinte,
pentru ca cei ce le dau de pomană să aibă ce mânca pe lumea cealaltă.
Fetele aduc câte un ulcior de apă de la izvorul cel mai rece și dau de
pomană ca să aibă izvor în cealaltă lume. Se mai spune că în Săptămâna
albă nu se toarce, ca să nu se facă peste an viermi în fructe. De
asemenea, ca să nu-ți albească părul și să nu orbești, nu e bine să te
speli pe față și pe cap, decât dacă pui în albie o bucățică de brânză.
Săptămâna nebunilor se încheie cu duminica de lăsatul secului de brânză,
ultima zi de petrecere înaintea postului Sfintelor Paști.
Mădălina Stoica, AMPress
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
