Jurnalism cetatenesc

Astăzi despre...

Ziarul de Vrancea
3 mai 2017 273 vizualizări

Canalul Panama

4 mai 1904: - Începe construcția Canalului Panama.

Canalul Panama (spaniolă: Canal de Panamá) este un canal important care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic și Pacific. Construcția canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigației, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Pasajul Drake și Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O navă care pleacă de la New York către San Francisco, dacă trece prin canal, parcurge în total 9.500 km, mult sub distanța de 22.500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn (strâmtoarea Magellan).[1]Deși conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcție a avut loc începând cu 1880 sub conducere francezului Ferdinand de Lesseps. După ce această încercare a eșuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele Unite, și canalul s-a deschis în 1914. Construcția canalului, de o lungime de 77 km, a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria și febra galbenă) și enormele alunecări de teren. Se estimează că la construcția canalului au murit până la 27 500 de muncitori.De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, și este în

continuare un element indispensabil al navigației internaționale. În

fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000 de nave, transportând mai

mult de 20378 milioane de tone de marfă.

Descriere

Canalul Panama face legătura între Golful Panama din cadrul Oceanului Pacific cu Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic. Din cauza formei de S a istmului Panama, canalul pleacă din sud-est, din capătul dinspre Pacific, către nord-vest, la capătul dinspre Atlantic; pentru a evita orice confuzie, autoritățile au clasificat tranzitul prin canal ca spre nord (din Pacific în Atlantic) și spre sud (din Atlantic în Pacific).

Prin canal pot trece vase, de la iahturi

private mici până la nave comerciale destul de mari. Dimensiunea maximă

a vaselor care pot folosi canalul este cunoscută sub numele de Panamax; tot mai multe nave moderne depășesc această limită, ele fiind cunoscute ca nave post-Panamax. O traversare obișnuită a canalului de o navă comercială ia în jur de nouă ore. 14 011 vase au trecut prin canal în 2005, cu o capacitate totală de 278,8 milioane tone, cu o medie de aproape 40 de vase pe zi.[2]

Plan

Canalul e format din două lacuri artificiale, câteva canale artificiale și trei seturi de ecluze. Un alt lac artificial, Lacul Alajuela, are rol de rezervor

pentru canal. Dispunerea canalului, din punctul de vedere al unei nave

care îl traversează din Pacific către Atlantic, este cum urmează:[3]

Datorită geografiei locale, principala direcție de navigație este către nord-vest, însă direcția în general din Pacific către Atlantic este spre est.

Lungimea totală de la canalul de intrare în Pacific până la ieșirea în Atlantic este de 76,9 km. Cea mai mare diferență de maree

înspre Oceanul Pacific este de la +3.35 metri până la -3.20 metri; prin

urmare, înălțimea câștigată la Miraflores variază între 13,1 metri la

flux și 19,7 la reflux. Diferența de maree pe partea atlantică nu

depășește 60 tone .[4] Nivelul normal al mării la capătul dinspre Pacific al canalului este în medie cu 20 cm mai înalt decât cel dinspre Atlantic.[5]

Golful Limón, pe partea atlantică, este un loc de ancorare adăpostit,

protejat de un dig; totuși, spațiul din interiorul golfului nu mai este

adecvat pentru numărul și dimensiunea navelor care folosesc canalul, și

multe nave așteaptă la ancoră în afara golfului. Locul de ancorare în

partea pacifică este deschis, deși este protejat de topografia închisă a

Golfului Panama.

Ecluze

Cea mai impresionantă parte a canalului e dată de ecluzele sale. Secțiunile ecluzelor au o lățime de 33,53 metri și o lungime folosibilă de 304,8 metri.[6]

Adâncimea apei în ecluze este variabilă, însă cea mai mică adâncime

este de 12,55 metri în partea sudică a ecluzelor Pedro Miguel.[7] Aceste dimensiuni determină mărimea maximă a navelor care pot tranzita prin canal; această mărime este cunoscută sub numele de Panamax.

Toate ecluzele din canal sunt perechi; există două seturi paralele de

ecluze în fiecare loc, permițând în principiu trecerea a două nave în

direcții opuse simultan. Navele mari, însă, nu pot traversa în siguranță

pe la Tăietura Gaillard; în practică traficul naval se desfășoară

alternativ, folosind fiecare "bandă" a ecluzelor într-o singură direcție

la un moment dat.

Fiecare secțiune a ecluzei necesită 101 000 metri cubi de apă pentru a se umple;[8] această apă intră cu ajutorul gravitației, printr-o rețea de conducte sub fiecare cameră a ecluzei. Navele sunt transportate prin ecluze de mici locomotive numite mulas (asini,

numite astfel după animalele care înainte trăgeau barjele), mergând pe

șine pe pereții ecluzelor; navele mai mici, cum ar fi iahturile private

sau vaporașele, nu sunt transportate tot cu locomotivele, ci de remorchere.

Lacurile Gatún și Alajuela

Lacul Gatún și râul Chagres,

(Río Chagres), canalizat, sunt componente de bază ale canalului,

transportând navele pe o distanță apreciabilă peste istm. Lacul are de

semenea rol de rezervor, stocând apa pentru a permite funcționarea ecluzelor și în timpul sezonului secetos. Formarea lacului și adâncirea și lărgirea râului s-au făcut prin construcția Barajului Gatun pe râul Chagresr.[9]

Acest lucru a inundat valea împădurită inițială; aproape un secol mai

târziu, cioturile vechilor arbori încă mai pot fi văzute ridicându-se

din apă, constituind un pericol pentru navele care se îndepărtează de

canalele marcate.

Există o mică "scurtătură" prin canal, numită "Tăietura Banana", care

permite un drum ușor mai scurt; ea este folosită de navele aparținând

canalului și de iahturi, precum și pentru a evita traficul naval greu.[10] Mai multe insule se află în cadrul secțiunii Lacului Gatún din Canalul Panama, cum ar fi Insula Barro Colorado, unde se află cunoscutul Smithsonian Tropical Research Institute (STRI).

Volumul apei utilizată de navele care trec prin ecluze, împreună cu

natura sezonieră a ploilor în Panama, face dificilă menținerea nivelului

apei Lacului Gatún, în special în sezonul secetos. Din acest motiv, a

fost construit un alt baraj, Barajul Madden,

peste râul Chagres, deasupra Lacului Gatun. Acest baraj a creat Lacul

Alajuela — numit și Lacul Madden — care asigură mai multă apă pentru

canal.[11]

Puncte de traversare

Există mai multe puncte de traversare peste canal. La capătul dinspre sud (Pacific), se află Podul Americilor, un pod rutier important deschis în 1962; pentru mult timp, acesta a fost singurul punct de trecere a canalului. Înainte de construcția sa, erau folosite feriboturi pentru traversare. Către nord, la ecluzele Miraflores, există un pod rutier/feroviar culisant, deschis în 1942, însă nu poate prelua traficul decât atunci când nu circulă nicio navă, fiind astfel foarte rar folosit.[12]

În același punct, un mic pod rutier culisant este construit în

structura ecluzelor Miraflores; acesta este de asemenea rar folosit.[13]

Cel mai nou pod este Podul Centenar, care traversează Tăietura Gaillard la nord de ecluzele Pedro Miguel; acest pod rutier cu șase benzi a fost terminat în 2004, deși a fost deschis traficului abia în 2005.

În sfârșit, un alt pod rutier culisant a fost construit în structura

ecluzelor Gatún; acest pod este folosibil numai când ecluzele sunt

închise și are o capacitate foarte redusă.[14]

În afară de traversările deschise publicului, lucrătorii canalului

pot traversa și pe porțile ecluzelor, atunci când sunt închise.

Noul canal

După

6 ani de studii de fezabilitate, eficiență economică și impact asupra

mediului, în septembrie 2007 au început lucrările la un nou canal,

paralel cu cel vechi. Dacă vechiul canal permitea trecerea navelor care

transportă maximum 5000 TEU[15],

noul canal va permite nave cu capacitatea de 13.000-14.000 TEU, dublând

astfel capacitatea totală de traversare a sistemului de canale Panama.[16]

 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.