Jurnalism cetatenesc

Astăzi despre...

Ziarul de Vrancea
27 apr 2017 437 vizualizări

1908: A fost înființată Societatea Scriitorilor Români, al cărei prim președinte a fost ales Cincinat Pavelescu.

Primele semne referitoare la încercările scriitorilor români de a se organiza într-o societate le găsim în ziarele bucureştene din anul 1907.

Câteva glasuri sfioase se făceau auzite atunci, cerând înfrăţirea şi unirea tuturor scriitorilor, care la vremea aceea se pare că erau învrăjbiţi din motive multiple - toate izvorâte din starea precară materială a celor mai mulţi şi, mai cu seamă, a tinerilor. Avântându-se pe cărările spinoase ale unei profesiuni, "care se ştie cât e de tristă până acum", după cum spunea Vlahuţă cu câţiva ani mai înainte, tinerii scriitori simţeau nevoia imperioasă a unui sprijin temeinic - şi aşa ceva nu se întrevedea decât într-o societate legal constituită, recunoscută ca atare de toată lumea, respectată şi apreciată. Revista "Viaţa literară şi artistică" semnala, în vara anului 1907: "Zvonul care a ieşit cu privire la dorinţa scriitorilor de a se apropia unii de alţii, formând o societate literară" - şi-şi punea întrebarea ce ar putea face o astfel de societate spre binele scriitorilor noştri; pentru ca răspunsul să-l ia tot din zvonul ieşit: "Să vegheze, mai întâi, ca nimeni să nu mai ştirbească din drepturile autorilor intelectuali". Un apel apărea mai târziu în "Viitorul", sub semnătura lui Virgil Caraivan: "Scriitorii să se unească toţi într-un mănunchi; să piară discordia dintre ei şi prăpastia ce-i desparte prin ură şi intrigi; toţi să formeze un fel de societate în care să aibă putinţa de a se întâlni, a se cunoaşte, a se sfătui [...]". Îl cităm pe Virgil Caraivan atât pentru nota de iniţiativă pe care o dă, cât şi pentru faptul că el va fi unul dintre cei ce vor face primii paşi pentru înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români.

Paşii aceştia hotărâtori au fost dirijaţi de doi scriitori merituoşi, cărora trebuie să le fim recunoscători: Cincinat Pavelescu şi Emil Gârleanu. Aceşti doi iniţiatori îşi leagă numele de o acţiune care va constitui, în mod cert, temelia edificiului ridicat, curând după ei, de alţi cutezători. Întâlnirile dintre scriitori aveau loc în vremea aceea, conform tradiţiei, în cafenele şi berării. Iniţiatorii formării Societăţii Scriitorilor Români s-au întrunit tot într-un astfel de local - la berăria "Wilhelm" aflată pe strada Edgar Quinet, din Bucureşti. Primele consfătuiri le-au ţinut în luna martie 1908. Ne-o spune Virgil Caraivan care a luat parte la ele şi ne-o mai spune şi Ilarie Chendi, făcând marea greşeală de a ironiza iniţiativa celor doi bravi, în loc s-o încurajeze, aşa cum se cuvenea. Dar Cincinat Pavelescu şi Emil Gârleanu nu se lasă descurajaţi de aceste ironii şi continuă pregătirile, astfel că la 28 aprilie 1908, în aceeaşi berărie, devenită un fel de sediu, încheie documentele - istorice pentru viaţa noastră literară - de înfiinţare a Societăţii Scriitorilor Români - nume ales după lungi discuţii în care fuseseră propuse altele, la fel de bune, dar mai puţin cuprinzătoare: S.S.R. - Tineri; S.S.R. - Mihai Eminescu; Asociaţia Scriitorilor Tineri; Societatea oamenilor de litere şi altele. Procesul-verbal de constituire nu s-a păstrat în original, dar doi dintre membrii fondatori l-au publicat ulterior: Emil Gârleanu, în "Proza" şi Virgil Caraivan, într-o broşură. Primul menţionează că reproduce procesul-verbal după originalul pe care-l deţine; celălalt, după o ciornă scrisă de el şi păstrată în arhiva sa personală. Textul acestui document este următorul:

"Proces-verbal

Subsemnaţii, adunându-ne astăzi, 28 aprilie 1908, pentru a întemeia Societatea Scriitorilor Români, am votat alăturatele statute şi am ales următorul comitet: I. Adam, D. Anghel, I.A. Bassarabescu, I.Al. Brătescu-Voineşti, V. Caraivan, I. Ciocârlan, L. Dauş, N. Dunăreanu, Al.G. Florescu, Em. Gârleanu, A. Gorovei, G. Murnu, C. Pavelescu, G. Ranetti, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, A. Stavri, G. Sylvan; din care au fost proclamaţi: preşedinte - Cincinat Pavelescu; vicepreşedinţi: G. Ranetti şi D. Anghel; cenzori: C. Sandu-Aldea şi M. Sadoveanu; chestori: I. Adam şi G. Murnu; secretari: Em. Gârleanu şi L. Dauş; bibliotecar, Şt.O. Iosif; casier: V. Caraivan. Drept care am semnat prezentul proces-verbal".

Pe document se află numai opt semnături: Cincinat Pavelescu, Emil Gârleanu, Virgil Caraivan, Ludovic Dauş, C. Sandu-Aldea, Dimitrie Anghel, Şt.O. Iosif şi Ion Adam. Se înţelege, deci, că ceilalţi, menţionaţi în procesul-verbal, şi-au dat (poate că nu toţi) adeziunile prin scrisori şi telegrame. Statutele votate în ziua aceea au fost redactate, după câte se pare, nu după cele ale Societăţii literare "Petöffi", cum a afirmat D. Teleor mai târziu, ci după cele ale scriitorilor francezi, "aduse de Cincinat la prima noastră şedinţă ţinută în ziua de 13 martie 1908, la cafeneaua "Wilhelm" - cum mărturiseşte Caraivan. Se pare, de asemenea, că iniţiatorii au ţinut să se constituie neapărat în ziua de 28 aprilie, ca un omagiu pentru Societatea Scriitorilor Francezi - întemeiată la 28 aprilie 1838. Nu există deci îndoieli că Societatea Scriitorilor Români a fost înfiinţată, din iniţiativa lui Cincinat Pavelescu şi a lui Emil Gârleanu, la 28 aprilie 1908; dovada cea mai certă fiind ştampila aplicată pe procesul-verbal de constituire, care poartă această dată. Mărturii despre această constituire sunt şi înştiinţările apărute în zilele următoare, în ziarele bucureştene. "Universul", bunăoară, scrie: "Luni seara, 28 aprilie a.c., s-a întrunit un mare număr de literaţi, care au pus bazele Societăţii Scriitorilor Români. Scopul acestei societăţi este apărarea drepturilor şi intereselor materiale şi morale ale scriitorilor. S-au votat statutele alcătuite în acest scop şi s-a ales următorul comitet [...]. Toţi scriitorii români care doresc să intre în societate pot cere desluşiri de la preşedintele societăţii (la hotel Splendid), sau de la oricare alt membru din comitet".

Este, de asemenea, cert că Societatea n-a reuşit să realizeze nici un punct din programul pe care şi l-a propus. S-au mai ţinut câteva şedinţe - ultima părând să fie cea de la 26 octombrie 1908, convocată de Gârleanu, "pentru a decide asupra unor chestiuni de organizare". Mai toate convorbirile erau făcute la "sediul" de la berăria "Wilhelm", unde preşedintele Cincinat Pavelescu primea chiar şi corespondenţa. Virgil Caraivan reproduce în broşura sa o telegramă trimisă de la Tulcea: "Domnului Cincinat Pavelescu, berăria "Wilhelm", strada Edgar Quinet, Bucureşti: aderând deciziunii ce veţi lua, urez izbândă Societăţii Scriitorilor Români. N. Dunăreanu". Aceasta era una dintre adeziunile primite după constituire, din partea celor propuşi a face parte din comitetul de conducere. Încă o dovadă, deci, că Societatea a fost înfiinţată. Virgil Caraivan ne aminteşte şi de existenţa unui buget propriu al Societăţii. Este confirmarea, făcută de Mihail Sadoveanu, pentru primirea, "de la domnul Virgil Caraivan, fost casier al Societăţii Scriitorilor Români, a sumei de 57,50 lei, rest din încasările ce le-a făcut, precum şi actele justificative". Confirmarea aceasta vine să-l contrazică pe Victor Ion Popa, care afirmă, când scrie despre înfiinţarea Societăţii, de către Cincinat Pavelescu: "Nu s-a vărsat nici o taxă, nici comitetul nu s-a mai întrunit de la constituire". De altfel, Victor Ion Popa nu vorbeşte cu tonul cuvenit nici depre Cincinat Pavelescu: "Şi-a luat - spune el - singur, preşedinţia şi i-a făcut vicepreşedinţi pe G. Ranetti şi pe D. Anghel [...]". Despre existenţa unui buget al Societăţii - chiar insignifiant, cum a fost - există o atestare autografă a lui Cincinat Pavelescu - o scrisoare trimisă lui Caraivan, în care spune: "Scumpe Caraivan, ţi-am trimis 80 lei. Prima sumă încasată pentru societatea noastră. Am luat de la Florescu 100 şi, ceva mai mult, l-am convins să rămână în comitet. Dar am pledat. Fiind cam în mizerie, am oprit 7 lei de la pecetie (marca scrisorii) şi încă 13 ca să-mi plătesc drumul la Slănic. Dar ţi-i voi restitui la venirea mea. Vezi dar că lucrurile merg bine. Lucraţi la statute şi regulament şi aranjaţi ceva. Eu sunt cu totul al vostru şi în special al tău. Dă-i lui Florescu o chitanţă de 100 lei. Nu uita. 13 mai 1908". Deci, la această dată cei din comitet continuau să lucreze la statute, pentru a le îmbunătăţi, şi se încasau cotizaţii de la membri. De partea financiară se ocupa Caraivan, iar de statute, Şt.O. Iosif.

Caraivan ne mai spune că primul îndemn la unire l-a dat scriitorul Nicolae Iorga, în articolele sale din Semănătorul, în 1907. În privinţa întrunirilor comitetului, acelaşi Caraivan ne arată că de la berăria "Wilhelm" s-a trecut la sala cea mare a Institutului de Artă Grafică "Minerva", şi apoi la sala Seminarului Pedagogic. "Odăiţa de la berăria "Wilhelm" o găsise C. Sandu-Aldea, iar sala de la "Minerva"; ne-o punea la dispoziţie directorul G. Filip." Apoi continuă: "Am organizat şi o sărbătorire a înfiinţării Societăţii, la 4 mai 1908, la o grădiniţă de pe strada Şerban Vodă, cu participarea următorilor membri: Cincinat Pavelescu, Dimitrie Anghel, Şt. O. Iosif, Emil Gârleanu, Ion Minulescu, N. Dunăreanu, Corneliu Moldovanu, C. Sandu-Aldea, Ion Dragoslav şi cu mine. Scriitorii fiind subţiri la pungă, şi cheltuielile mesei ridicându-se, casierul a fost invitat de preşedinte să dea 17 lei din casa Societăţii".

În epoca respectivă Virgil Caraivan scria la "Viitorul" şi publicase două volume de povestiri şi snoave (mai târziu avea să publice încă 7 volume de nuvele şi povestiri). Era tânăr - împlinise, în 1908, 28 de ani. Îl preocupa, permanent, ideea formării unei societăţi a scriitorilor şi căuta să câştige, pentru această idee, pe scriitorii mai renumiţi ai timpului. "Pe o listă făcută de mine şi de Mihail Sadoveanu - spune Caraivan- am trecut 48 de scriitori tineri, ce urmau să intre în Societate, şi pe următorii ca membri onorifici: Caragiale, Slavici, Delavrancea, Coşbuc. Mai erau trecuţi şi zece critici - în frunte cu Nicolae Iorga. Lista am făcut-o cu Sadoveanu în toamna anului 1907. Erau atunci în viaţă 222 de publicişti, dintre care 30 femei. Am încheiat lista cu 43 de scriitori şi 10 scriitoare."

Singura încercare făcută de societate pentru începerea activităţii o găsim menţionată de Caraivan: organizarea unei şezători literare la Ateneul Român din Bucureşti, în mai 1908 - acţiune rămasă însă numai în stadiul de proiect.

Cu nouă ani mai înainte - în 1899 - o încercare de a constitui prima societate de scriitori o face Bogdan Petriceicu-Hasdeu. Documentul, pe care-l reproducem din presa timpului, atestă această înştiinţare. Este intitulat: "Prima asociere a oamenilor de litere români" şi are următorul text: 

"Subsemnaţii ne luăm îndatorirea de a fonda o asociaţie, cu scopul de a reglementa drepturile de proprietate literară a scrierilor româneşti şi străine, în special, şi va face parte din existenta Societate a Presei. Constituindu-ne ca membri fondatori, declarăm înfiinţată această asociaţie şi alegem în comitetul provizoriu, pus sub preşedinţia domnului B.P. Hasdeu, pe domnii: C. Dimitrescu-Iaşi (vicepreşedinte), iar membri: Em. Porumbaru, C. Disescu, I. Mincu, Th.D. Speranţia, N. Petraşcu, D.C. Olănescu, dr. C.I. Istrati, Virgil Arion, Take Ionescu, N. Filipescu, Barbu Delavrancea, Gion (Ionescu), N. Gane, H.G. Lecca, Zamfir Arbure, Al. Soutzu, Anghel Demetriescu, Al. Tzigara (Samurcaş), dr. Obreja, Il. Chendi, Barbu Păltineanu, Ştefan C. Ioan, C. Dimitriu-Târgovişte, N. Rădulescu-Niger, C. Rădulescu-Motru.

Asociaţia, pornită greşit, nu pe picioarele sale proprii, cum s-ar fi cuvenit, ci ca o anexă minoră a Societăţii Presei (şi aceasta înfiinţată tot de Hasdeu, în 1883), n-a desfăşurat nici o activitate, rămânând numai consemnată în documentul pe care-l reproducem.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.