Astazi despre Ludwig van Beethoven
16 decembrie 1770: se naste Ludwig van Beethoven, compozitor german (d. 1827)
Succesul primei audiții a Simfoniei a IX-a care a avut loc la Vienaa fost triumfal, s-ar putea spune revoluționar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăși familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve. Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care se găsea pe scenă cu fața la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga și își agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public, putând astfel să-și trăiască triumful
Mediul familial nu îi era tocmai favorabil, sub autoritatea capricioasă a tatălui, un cântăreț de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observând însă talentul muzical precoce al fiului său, acesta a încercat să facă, fără succes, din micul Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a început să ia lecții de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoaște dotarea muzicală excepțională a tânărului Beethoven și, cu sprijinul arhiepiscopului Maximilian Franz, îi facilitează în 1787 o călătorie la Viena. Aici ia câteva lecții cu Mozart, dar trebuie să se întoarcă după scurt timp la Bonn, din cauza îmbolnăvirii și morții mamei sale. În următorii patru ani lucrează cu capela curții arhiepiscopale și cu orchestra teatrului din Bonn, având astfel prilejul să-și îmbogățească cunoștințele muzicale cu operele aflate în circulație în acel timp. În această perioadă compune o cantată cu ocazia morții împăratului Iosif al II-lea, fratele arhiepiscopului Maximilian Franz, binefăcătorul său.
În noiembrie 1792 Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai târziu și al lui Antonio Salieri.
În capitala imperiului habsburgic, Beethoven reușește să câștige
favorurile aristocrației vieneze prin concerte private, cu această
ocazie căpătând faima de virtuoz pianist și de compozitor. Grație
acestor relații și a contactelor cu casele de editură, care îi publică
unele compoziții, Beethoven reușește să dobândească o independență, pe
care și-a dorit-o cândva și Mozart.
În martie 1795
apare pentru prima dată în fața publicului vienez executând primul său
concert pentru pian și orchestră. Urmează o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin și Preßburg (Bratislava). După primele sonate pentru pian - printre care sonata op. 13 "Patetica" - , Beethoven deschide, începând cu anul 1798,
seria cvartetelor de coarde, compune și prima lui simfonie, în
Do-major. În același timp apar primele semne ale scăderii auzului, ceea
ce îl face să se izoleze tot mai mult de societate. În celebrul
"Testament de la Heiligenstadt" (1802)
Beethoven se adresează fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot
mai accentuată. Totuși, tocmai în acești ani, Beethoven compune o serie
de opere desăvârșite ale stilului clasic de maturitate, cum sunt cele
trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a "Eroica", apoi sonata
pentru pian op. 57 "Appassionata", concertul pentru vioară și orchestră,
simfoniile a V-a (a "Destinului") și a VI-a ("Pastorala"). În aceste
compoziții se observă deosebirile față de operele compuse în primii săi
ani în Viena:
orchestra devine principalul "instrument" al lui Beethoven, chiar și
operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral.
Prin anul 1818,
Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu
interlocutorii erau "caietele de conversații", în care aceștia scriau în
loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică,
în 1819 compune "Variațiile-Diabelli" pentru pian, în 1820
se execută prima versiune a "Missei Solemnis", realizează ultimele sale
sonate pentru pian și cvartetele de coarde, în sfârșit, Simfonia a
a avut loc la Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost
triumfal, s-ar putea spune revoluționar. Beethoven a fost întâmpinat cu
cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăși familia
imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve. Simfonia a
dezlănțuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care
se găsea pe scenă cu fața la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se
petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga și își agita
pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public,
putând astfel să-și trăiască triumful.
Tot mai bolnav, fiind țintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827,
în urma unei boli de ficat. La înmormântarea în cimintirul Währinger au
luat parte mii de locuitori ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit
poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat și reîngropat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.
Evoluția stilului muzical
Producția muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradițional ca o punte între Clasicism și Romantism și se poate împărți în trei perioade:
-
Prima perioadă (1790-1802),
cuprinzând compozițiile din tinerețe de la Bonn și primii ani în Viena,
reprezintă continuarea stilului lui Haydn și Mozart, și desăvârșesc
clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue
cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte apropiat de compozițiile
similare ale lui Mozart.
-
A doua perioadă (1807-1812), așa zisul "ciclu eroic", cuprinde compoziții ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian și orchestră nr.4 și 5 (Imperialul), sonata pentru pian Appassionata.
În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele
dramatice și noutățile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi,
Beethoven fiind supranumit din aceste motive „Titanul din Bonn”.
-
A treia perioadă se profilează din anul 1813.
Compozițiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri,
fiecare din ele se prezintă cu o proprie și puternică individualitate,
eliberate de convențiile tradiționale. În muzica instrumentală introduce
recitative și arii, în fugi, variațiuni și elemente lirice, mereu în
căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din
această ultimă perioadă, a 9-a și Missa solemnis,
se depărtează complet de genul tradițional: astfel în finalul simfoniei
se introduce o partitură pentru soliști vocali și cor, în timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice, devenind o confruntare subiectivă cu divinitatea.
Moștenirea artistică
Importanța lui Beethoven în muzică este semnificativă și din
perspectiva transformării rolului compozitorului în societate. De la
compozitorul medieval, artizan dependent (și de cele mai multe ori umil)
aflat în serviciul Bisericii sau al aristocrației, compozitorul devine,
odată cu prezența lui Beethoven, un artist care creează dintr-o
necesitate interioară și nu la comandă. Influența sa asupra
compozitorilor care l-au urmat a fost enormă. Admirat deschis, de la Franz Schubert, Felix Mendelssohn Bartholdy, Robert Schumann, Johannes Brahms, până la Richard Wagner și Arnold Schoenberg,
ca întemeietor al unei ere noi în muzică, marele compozitor german este
considerat până astăzi ca o figură cardinală în evoluția muzicii
tuturor timpurilor, recunoscut și în limbajul și tehnica muzicii
contemporane. Beethoven este revoluționarul întemeietor al unei noi
generații de muzicieni și al unei alte atitudini față de creațiile
compozitorilor.
Simfonia a 10-a
Din fragmente de partituri rămase de la Beethoven, Barry Cooper a
reconstituit ceea ce el consideră a fi Simfonia a 10-a, în Mi bemol
major (E flat major), pe care compozitorul nu a mai apucat să o
finalizeze. Nu se poate dovedi că toate aceste partituri au fost scrise
în acest scop de Beethoven, dar există un consens între specialiști că
el intenționa să mai compună o simfonie.
- Beethoven Symphony No. 10, 1st mov (Part 1)
- Beethoven Symphony No. 10, 1st mov (Part 2)
- Beethoven symphony no. 10 in E flat major "Unfinished" (Part 1 of 2)
- Beethoven symphony no. 10 in E flat major "Unfinished" (Part 2 of 2)
- Beethoven 10th Symphony II.Andante
De la Wikipedia, enciclopedia libera
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
