Jurnalism cetatenesc

Astazi despre: Lucia Sturdza-Bulandra

Ziarul de Vrancea
18 sep 2018 403 vizualizări

Lucia Sturdza-Bulandra (n. 25 august 1873, Iași - d. 19 septembrie 1961, București) a fost o renumită actriță de teatru din România.

Lucia Sturdza Bulandra (1873 –1961) a ajuns pe scena teatrului mai

mult dintr-o întâmplare. Era sortită meseriei de profesoară, dar

cum-necum, ajunge să aibă un rol într-o piesă mică, care îi va deschide,

apoi, toate uşile.

I se va închide, însă, cea din partea

familiei, care, în acele vremuri, nu privea cu ochi buni noua ei

preocupare. Lucia va ignora prejudecăţile şi va lupta pentru calităţile

ei artistice împotriva familiei. Şi va ajunge şi profesoară, aşa cum

şi-a dorit, dar de actorie, avându-l student, printre alţii, pe Radu

Beligan. 

O femeie independentă

Lucia Sturdza s-a născut

pe 25 august 1873, la Iaşi, fiind descendentă pe linia domnitorului

Mihail Vodă. De mică era o fire independentă, care voia să-şi asigure

singură existenţa, ceea ce i-a creat destul de repede conflicte cu

familia. Câtă vreme a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie

din Bucureşti, a predat, ca profesoară suplinitoare, la o şcoală primară

pentru băieţi.

„Aveam neapărată nevoie de un salariu pentru a-mi

plăti taxele universitare şi cărţile studenţeşti“, scria ea în volumul

ei de memorii „Amintiri, amintiri“, publicat în 1960.

Îşi dorea

să devină profesoară şi nu încăpea vreo îndoială privind viitorul ei.

Îşi amintea, în scrierile ei, despre cei 12 elevi pe care-i îndruma:

„Voiam să-mi câştig banii necesari pentru studenţie, dar voiam în

acelaşi timp să realizez şi altceva pe lângă sumele trebuincioase...

profesoratul a fost întotdeauna pentru mine un apostolat pe care l-am

îndeplinit cu pasiune. Încă de tânără, am simţit o adevărată chemare

pentru această participare la dezvoltarea intelectuală a copiilor şi a

tinerilor, pe care mi-a fost dat să-i îndrumez. Când eram în liceu,

marea mea plăcere era să rezum temele cu cât mai multă claritate şi să

le expun colegei mele de bancă...“.

I se interzice să poarte numele „Sturdza“ pe scenă

N-are

imediat noroc. După absolvirea facultăţii nu găseşte niciun post liber.

Are mai multe încercări nereuşite. Iepurele sare neaşteptat tocmai din

clădirea Teatrului Naţional. Merge la o audiţie şi, după doar o probă, e

angajată de Petre Grădişte.

„El m-a angajat ca actriţă nu pe

baza pregătirii artistice, care-mi lipsea, ci, pentru că a întrevăzut în

mine viitoare posibilităţi de afirmare spre folosul meu şi al

teatrului. Poate că-l amuzase şi îndrăzneala demersului meu, lipsit de

justificarea unei pregătiri artistice, profesionale!“, îşi amintea

artista.

Seara debutului, emoţii grămadă. Primeşte o telegramă

prin poştă. Înaintea începerii spectacolului „Primul Bal“, citeşte o

notă de la bunica din partea tatălui, care-i scria: „Je te défends de

porter le nom de ton père sur la scène!“ (n.r. – „Îţi interzic să porţi

pe scenă numele tatălui tău!“).

Tânăra actriţă nu ţine cont şi

preferă să intre pe scenă în aplauzele publicului. „Dacă am făcut bine

sau rău, rezultatele muncii mele grăiesc destul de limpede!“, nota ea în

memorii.

Se căsătoreşte cu actorul Tony Bulandra

De

acum încolo, cariera sa în teatru devine o certitudine. Se înscrie la

Conservator în 1898. Studiză arta dramatică, fiind îndrumată de

Aristizza Romanescu. Se recăsătoreşte, după ce divorţează de primul soţ,

C. Costescu, cu actorul Tony Bulandra, după ce joacă împreună în filmul

„Amor Fatal“ (sic!). După mai multe piedici puse de actorii rivali, e

dată afară din Naţional. După una neagră, una albă. Reuşeşte că

înfiinţeze cu soţul ei, în 1914, Teatrul Regina Maria, care în cele din

urmă se numi Compania Bulandra – Maximilian – Storin.

 „Fără el,

fără sprijinul lui, fără calmul, tactul, modestia şi neclintita lui

dragoste pentru teatru, n-aş fi putut înfăptui nimic,n-aş fi putut

rezista atâtor greutăţi“, scria actriţa despre soţul ei, în volumul

„Amintiri, amintiri“.

În perioada războiului, soţii ţin

spectacole pentru strângerea de fonduri dedicate Crucii Roşii. Compania

avea să se destrame în 1940 din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea

Război Mondial. La scurt timp, Tony Bulandra moare.

Lucia

continuă să joace, să facă spectacole şi chiar să predea actoria. I se

încredinţează conducerea Teatrului Municipal din Capitală, funcţie pe

care o va deţine până în 1961, când şi ea se stinge din viaţă. După

moartea sa, teatrul i-a purtat numele, iar astăzi se numeşte Teatrul

Bulandra.

Citește mai multe amănunte despre istoria familiei Sturdza pe adevarul.ro



În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.