Astăzi despre: „Divina” sau „sfinxul suedez” - Greta Garbo - „prințesa de vis a eternității” s-a retras de pe marele ecran în plina glorie. Avea 36 de ani și a zis atunci că ia o pauză
1905: s-a nascut Greta Garbo, actriță suedeză (d. 1990)
S-a luptat toata viata cu melancolia si depresia si unii biografi cred chiar ca ar fi fost bipolara, trecand usor de la o stare la alta. Poate si de aceea Greta a ramas asociata cu una dintre replicile sale dintr-un fillm: “I want to be alone” (“Vreau sa fiu singura”).
Greta Garbo i-a luat pe multi prin surprindere in 1941, cand s-a retras de pe marele ecran in plina glorie. Avea 36 de ani si a zis atunci ca ia o pauza din cauza razboiului, dar n-a mai revenit niciodata la profesia care a facut-o celebra.
La acea vreme era una dintre cele mai mari staruri ale Hollywoodului, de o frumusete de necontestat, cu o alura irezistibila, care a impus nu doar un stil vestimentar unic, ci si o imagine moderna pentru femei. E poate prima diva de la Hollywood care, desi extrem de feminina, reusea sa fie hotarata si ambitioasa. Nimeni n-a stiut insa prea multe despre ea, fiind poreclita “sfinxul suedez” din cauza personalitatii retrase.
Suedeza care nu stia engleza si n-a facut liceul, vedeta in Los Angeles
Nascuta in 1905 in Stockholm, unde a ales si sa fie ingropata, Greta Lovisa Gustafsson s-a nascut intr-o familie saraca si nu a facut liceul. A terminat scoala la 13 ani si apoi a lucrat intr-un magazin suedez, slujba care i-a adus si aparitii in doua reclame. Asa a ajuns in primul ei film, “Peter the Tramp”. A urmat o bursa la Academia Regala de Arta Dramatica, pe care a parasit-o pentru a juca in filmul lui Mauritz Stiller, “Gosta Berling Saga”.
Urmatorul rol din 1925 a transformat-o intr-una dintre actritele de top din Europa. Iar America a observat, asa ca in acelasi an s-a mutat in California, dupa ce a semnat un contract cu studiourile MGM. Avea 20 de ani, nu vorbea o boaba de engleza, dar in epoca filmelor mute asta era doar un amanunt.
Cu toate acestea, inainte de a aparea in fata camerelor, a trecut prin mainile unui dentist care s-a ocupat de dantura ei si a fost pusa la regim. Primele ei trei filme turnate in Statele Unite au reprezentat 13% din profitul MGM din acel an, iar Greta era acum o vedeta de talie internationala. In trei dintre filmele de la inceputul carierei a jucat alaturi de John Gilbert, iar atractia de pe ecran a dus la o iubire in viata reala.
Greta reusea interpretari cu adevarat magnetice, iar presa de atunci scria ca induce ambelor sexe “un farmec si o fascinatie care n-au mai fost pana acum egalate pe marile ecrane”.
Epoca de aur a Hollywoodului: “Greta vorbeste!”
A supravietuit tranzitiei de la filmul mut la cel cu sunet, debutul ei fiind anuntat cu fraza: “Greta vorbeste!” Dupa ce si-a creat un nume in Cetatea filmului, popularitatea i-a permis sa isi negocieze singura contractele si a devenit mult mai pretentioasa in alegerea rolurilor. Castiga deja 250-300 de mii de dolari pentru un film, un salariu nemaiauzit pentru actori si reprezenta o afacere de milioane pentru studiouri.
Cu fanii a avut mereu o relatie... speciala: n-a semnat niciodata autografe, nu le raspundea la scrisori, nu aparea la premiere si nu prea acorda interviuri. Cu toate acestea, n-a dus niciodata lipsa de admiratori, iar viata retrasa o facea sa para si mai misterioasa.
Sexualitatea Gretei, subiect de dezbatere
S-a luptat toata viata cu melancolia si depresia si unii biografi cred chiar ca ar fi fost bipolara, trecand usor de la o stare la alta. Poate si de aceea Greta a ramas asociata cu una dintre replicile sale dintr-un fillm: “I want to be alone” (“Vreau sa fiu singura”).
Dar actrita a avut mereu prieteni apropiati si n-a fost, asa cum cred multi, o femeie singura. De altfel, ea insasi a tinut sa-i corecteze pe cei care aduceau aminte mereu de fraza din film ca n-a zis niciodata ca vrea sa fie singura, ci ca vrea sa fie lasata in pace (“I want to be left alone”).
Nu s-a casatorit insa niciodata, n-a avut copii si a trait singura mare parte din viata adulta. “Nimeni nu m-ar vrea... nu gatesc”, a glumit ea intr-un interviu.
Exista multe mituri despre relatiile ei amoroase. Se spune ca a acceptat cererea in casatorie a lui Gilbert, dar nu si-a facut aparitia la altar. Sau ca era lesbiana sau poate bisexuala, concluzie usor de tras de cine i-a citit scrisorile pentru prietenele apropiate. Dar ea a pastrat mereu tacerea asupra vietii sale private. “Povestea vietii mele este cea a intrarilor din culise, a usilor din spate, a lifturilor secrete si a altor feluri de a ma strecura, asa incat oamenii sa ma lase in pace”, marturisea Greta.
Adulata de milioane de oameni, Greta isi dorea “o alta viata”
Interpretarea ei din “Camille”, unde joaca rolul curtezanei Marguerite Gautier, e considerata deseori de critici drept cea mai reusita, rol care i-a adus cea de-a treia nominalizare la Oscar. A primit insa statueta aurita abia in 1955, pentru intreaga cariera descrisa drept “stralucitoare si memorabila”.
“Femeia cu doua fete” (1941) a ramas ultimul ei film, un rol pe care Greta l-a descris “mormantul” ei, un esec atat in ochii criticilor, cat si al publicului. In timpul razboiului s-a mutat la New York si, cu toate ca initial si-a dorit sa revina la actorie dupa razboi, a refuzat apoi toate ofertele. A trait o viata extrem de retrasa pana in 1990 si, cu 4 ani inainte de a muri. i-a marturisit unui biograf suedez ca “se saturase de Hollywood”: “Nu-mi placea ce faceam. Erau multe zile cand trebuia sa ma fortez sa merg la studio.... Chiar imi doream sa traiesc o alta viata.”
www.perfecte.ro
Încă din perioada filmului mut a fost considerată un star internațional, un sex simbol, model care a fost ulterior urmat de multe alte actrițe. Federico Fellini susținea că "a fost fondatoarea unui ordin religios numit „cinema”". A fost supranumită divina, sfinxul suedez sau prințesa de vis a eternității.
Greta Lovisa Gustafsson s-a născut în Stockholm, Suedia. Era al treilea copil (și mezinul) Annei Lovisa (născută Johansson) și al lui Karl Alfred Gustafsson. Greta avea un frate și o soră mai mare, Sven Alfred și Alva Maria. Tatăl său moare în 1920 de gripă spaniolă, când aceasta avea 14 ani.
Garbo își lansează cariera cu un rol secundar în filmul suedez din 1924, "The Saga of Gösta Berling". Prestația sa îi atrage atenția producătorului de film american Louis B. Mayer, director exectiv al studioului Metro-Goldwyn-Mayer, care o aduce la Hollywood în 1925. A stârnit interesul publicului din primul său film american realizat, Torrent (1926). Odată cu premiera celui de-al treilea film al său, Flesh and the Devil (1927), Garbo devine un star internațional. Primul său film cu sunet a fost Anna Christie (1930). Studioul MGM a promovat filmul folosind sintagma "Garbo vorbește!". În același an a jucat și în Romance. Pentru aceste filme Garbo este nominalizată pentru prima dată la premiile Oscar, pentru cea mai bună actriță.[13] În 1932, succesul îi permite să își rehotărască condițiile contractului ei și să își aleagă rolurile pe care le dorea. Urmează filme precum Mata Hari (1931), Inspiration (1931), Grand Hotel (1932), Regina Christina (1933) și Anna Karenina (1935). Critici și istorici de film consideră că cel mai bun rol al său a fost cel din Camille (1936). Pentru film este din nou nominalizată la Oscar dar pierde în favoarea lui Luise Rainer. Cu toate acestea, popularitatea și succesul lui Garbo scad în anii următori și este clasificată ca "box-office poison" în 1938, la fel ca artiști precum Edward Arnold, Marlene Dietrich, Fred Astaire și alții.[14] Își revitalizează cariera cu filmul Ninotchka (1939) care i-a câștigat a treia nominalizare la Oscar. După eșecul filmului Two-Faced Woman (1941) se retrage de pe marile ecrane la 35 de ani, jucând până în acel moment în 28 de filme. După retragere, Garbo a trăit o viață privată la New York, eliminând orice oportunitate de a-și relua cariera. Nu a dat interviuri și a fost o mare colecționară de opere de artă, deținând picturi de Pierre-Auguste Renoir, Pierre Bonnard și Kees van Dongen.[15] Chiar și la moartea sa avea o avere de milioane de dolari.
Garbo era cunoscută pentru rolurile sale romantice, sobre și melancolice și pentru interpretarea figurilor tragice. Autorul Ernest Hemingway o menționează pe Garbo în romanul Pentru cine bat clopotele. În 1999, Garbo este clasată pe locul 5 în topul celor mai importante actrițe clasice de către Institutul American de Film. Deși nu a câștigat niciodată un Oscar, îi este acordat un Oscar onorific în 1954. În 1960, datorită contribuției sale în industria filmului, Garbo primește o stea pe Hollywood Walk of Fame.
Filmografie
Filme mute
1926 Torrent
1926 The Temptress
1926 Flesh and the Devil
1926 Love
1928 The Divine Woman
1928 The Mysterious Lady
1928 A Woman of Affairs
1929 Wild Orchids
1929 The Single Standard
1929 The Kiss
Filme cu sonor
1930 Anna Christie
1930 Romance
1931 Inspiration
1931 Susan Lenox (Her Fall and Rise)
1931 Mata Hari, regia: George Fitzmaurice
1932 Grand Hotel
1932 As You Desire Me
1934 Vălul pictat - The Painted Veil, regia: Richard Boleslawski
1935 Anna Karenina
1936 Camille
1937 Contesa Walewska - Conquest, regia: Clarence Brown
1939 Ninotchka
1941 Two-Faced Woman
Documentare despre Garbo
Viața lui Garbo a fost de-a lungul vremii subiectul a mai multor documentare, inclusiv patru realizate în Statele Unite între 1990 și 2005:
The Divine Garbo (1990), TNT, produs de Ellen M. Krass și Susan F. Walker, narat de Glenn Close
Greta Garbo: The Mysterious Lady (1998), narat de Peter Graves
Greta Garbo: A Lone Star (2001), AMC
Garbo (2005), TCM, regizat de Kevin Brownlow, narat de Julie Christie
(Wikipedia.ro)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
De același autor
