Jurnalism cetatenesc

Astăzi despre: Eremia Grigorescu

Ziarul de Vrancea
20 iul 2019 2254 vizualizări

Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golășei, lângă Târgu Bujor, în prezent cartier al acestui oraș - d. 21 iulie 1919, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

În timpul primului război mondial a îndeplinit funcții de comandant de divizie și de armată, în campaniile anilor 1916 și 1917.[2] Pentru modul cum a comandat trupele din subordine în Prima bătălie de la Oituz, A doua bătălie de la Oituz și Bătălia de la Mărășești a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, și clasa II, fiind unul din cei patru ofițeri români decorați cu această clasă, alături de generalii Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Gheorghe Mărdărescu.

Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918.

A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești.

Biografie

Eremia Grigorescu s-a născut în familia unui învățător de țară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Național din Iași,

între 1878-1881. În pofida dificultăților materiale cauzate de decesul

timpuriu al tatălui său, reușește să-și finalizeze studiile gimnaziale

și liceale. După susținerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Medicină și de Științe din cadrul Universității din Iași.

Pentru a se putea întreține în facultate a fost nevoit să dea

meditații, prilej cu care a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Elena

Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. Acest fapt l-a

determinat să renunțe la studierea medicinei și să aleagă cariera

militară, în urma admiterii în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București.

La terminarea școlii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886,

devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii

Universității din Iași (a fost prima femeie absolventă a acestei

universități). Împreună au avut cinci copii: Traian, viitor general de artilerie, Romulus, deputat liberal, fost ofițer demisionat din armată la gradul de căpitan, Aurelian, inginer, Lucreția - căsătorită cu profesorul universitar Ioan Ursu și Margareta - căsătorită cu viitorul colonel medic Constantin Mihăilescu.[3]:p. 145

În perioada primului război mondial, o cunoaște pe Elena Negropontes, în conacul căreia din Oituz, fusese instalat comandamentul Diviziei 15 Infanterie.

Din această relație s-a născut la Bârlad, la 20 noiembrie 1917, un

copil, Dan Ulise Grigorescu, devenit peste ani un apreciat artist

fotograf. În anul 1918 Eremia Grigorescu a divorțat de soție și s-a căsătorit cu Elena Negropontes, recunoscând totodată și copilul.

în anul 1919, cu puțin înaintea morții generalului, Elena și

Eremia Grigorescu au fost nași de căsătorie a căpitanului de artilerie

Ion Tâmpeanu cu cea care avea să devină celebra Elena Lupescu.[3]:p. 147

La 29 august 1924,

generalul Grigorescu a fost reînhumat în sarcofagul central din

Mausoleul de la Mărășești. Pe placa tombală este înscrisă inscripția: „Străjerii

de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând

stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz

și Cașin: «Pe aici nu se trece»”.[3]:p. 149

Cariera militară

După

absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent,

Eremia Grigorescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de

artilerie (comandant de subunitate în Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 și 1

Artilerie, Director al Pulberăriei Armatei) sau în eșaloanele superioare

ale armatei: director al Artileriei în Ministerul de Război

(1903-1907), comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie, Geniu și

Marină (1907-1910), director al Direcției personal din Ministerul de

Război (1910-1914), comandant al Brigăzii 3 Artilerie, comandant al

Diviziei 14 Infanterie (1915); comandant al Diviziei

15 Infanterie (1915-1917); comandant al Corpului 5 Teritorial (1916).[4][5][6][7]

În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al: Diviziei 15 Infanterie în perioada 14/27 august 1916 - 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917, Corpului II Armată, în perioada 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917 - 28 decembrie 1916/10 ianuarie 1917, Corpului IV Armată, în perioada 1/13 ianuarie - 11/24 iunie 1917, Corpului VI Armată, în perioada 11/24 iunie - 30 iulie/12 august 1917 și Armatei 1 în perioada 30 iulie/12 august - 1/13 iulie 1918.[2]

S-a distins în mod special în cursul Primei bătălii de la Oituz și celei de-a doua bătălie de la Oituz, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 15 Infanterie, fiind unul dintre primii generali decorați cu acest ordin (al doilea decret pentru generali, împreună cu generalul Paraschiv Vasilescu).

După Bătălia de la Mărășești, a vorbit armatei și a rostit aceste cuvinte memorabile:

„Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus

cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului

cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a

părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară. La Siret, în focul

urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea

mare, ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a

străbunilor noștri, ați atras admirația lumii întregi. Din sângele

vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor

românilor.”

A fost decorat:

Pentru dispozițiunile judicioase date în ordinele de

operațiune contra unui dușman mult superior în număr, infiltrând trupei

prin energia și curajul său personal, încrederea în victorie.”

Înalt Decret no. 3055 din 27 octombrie 1917[8]:p. 61

Pentru modul cum a condus Armata 1 în Bătălia de la Mărășești din vara anului 1917 a fost decorat cu clasa II a ordinului Mihai Viteazul .

Pentru vitejia și destoinicia cu care a reușit să

stăvilească ofensiva germană de la Mărășești, în vara anului 1917, luând

comanda armatei în condițiuni foarte grele.”

Înalt Decret no. 227 din 12 februarie 1918[8]:p. 51

Lucrări

În colaborare:

Decorații

Recunoașteri

În prezent Școala de Aplicație pentru Unități Sprijin de Luptă din Sibiu se numește „General Eremia Grigorescu”.[11]

Mai multe străzi din diferite localități și un cartier din Cluj-Napoca îi poartă numele.[12] Un monument al său se găsește în cimitirul eroilor din Oituz iar la Timișoara a fost ridicată o statuie, operă a sculptorului Oscar Späthe.[13]

În 1918 a primit o sabie de onoare oferită de împăratul Japoniei, având inscripția „Voi sunteți care scrieți istoria Țării”.

O altă sabie de onoare i-a fost oferită, în noiembrie 1918, de corpul

profesoral din Universitatea din Iași, având inscripția: „Generalului

Eremia Grigorescu, care a făcut scut de apărare Țării, pecetluind

vechea faimă a Neamului Românesc cu sângele bravilor ostași pe care i-a

condus în luptele de la Oituz și Mărășești”.[14

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.