Astazi, 04.04
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
Alianța s-a format din state independente, interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe prin solidaritate
politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă
să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor
probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre.
Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda și SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia și Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membră NATO.
La constituirea ei, ideea de bază a alianței, menținută timp de peste
50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și
eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifică: „Părțile
convin ca un atac armat împotriva uneia sau a mai multora dintre ele în
Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva
tuturor și în consecință, dacă se va produce un asemenea atac armat,
fiecare dintre ele, exercitând dreptul sau individual sau colectiv la
autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite,
va da asistență Părții sau Părților atacate, prin luarea în consecință,
individual și concertat cu celelalte părți, a acelor măsuri ce vor fi
considerate necesare, inclusiv folosirea forței armate, pentru a
restaura și a menține securitatea zonei Nord-Atlantice”.
Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite,
în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum
ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din
Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima
dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.
State membre
Grecia și Turcia s-au alăturat alianței în februarie 1952. Germania a aderat ca Germania de Vest în 1955, iar unificarea germană din 1990 a extins participarea Germaniei cu regiunile Germaniei de Est. Spania a fost admisă la 30 mai 1982, iar fostele țări semnatare ale Pactului de la Varșovia au aderat fie la 12 martie 1999 (Polonia, Ungaria și Cehia), fie în anul 2004 (România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Bulgaria). La 1 aprilie 2009 au aderat la NATO Albania și Croația.
Franța s-a retras din comanda militară în 1966, dar a revenit în 2009. Islanda,
singura țară membră NATO care nu are o forță militară proprie, s-a
alăturat organizației cu condiția de a nu fi obligată să participe la
război.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
