Acesta e părerea mea: Suntem ceea ce lăsăm în urma noastră
MOTTO: „Într-o bună zi, vei fi doar o amintire pentru unii oameni. Fă tot ceea ce poți să fii una frumoasă!”
Momentele prin care trecem acum nu sunt cele pe care ni le-am fi dorit. Peste toate greutățile omului cauzate de diverși factori social-economici se suprapune și aspectul medical, provocat de această cruntă pandemie. Istoria ne-a demonstrat că oamenii se unesc la bucurie sau la necaz. Bucuriile ni le facem singuri, cât mai suntem în stare sau cât ne mai permite Dumnezeu, însă necazurile ni le fac alții, întâmplător sau cu bună știință. Printre aceștia se numără și cei care au jurat credință poporului, adică politicienii (Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor). În jurământ se vorbește despre credință și onoare, lucruri care se pare că le lipsesc multora dintre cei care ne conduc, dar nimeni n-a fost sancționat pentru încălcarea acestuia, de aceea se perpetuează sintagma „Hoțul jură și iar fură”. Am mai spus și cu alte ocazii că în prezent avem politicieni și nu oameni politici sau de stat, cum am avut cândva. Politica a devenit acum o meserie din care se obțin foarte mulți bani, majoritatea pe căi ilicite.
Mai grav este că nici un partid nu promovează o inițiativă legislativă prin care să se pună STOP acestor practici de jefuire a economiei naționale, a banului public. De ce? Pentru că toți urmăresc binele lor și nu progresul țării. Vom vedea ce vor face cu miliardele de euro de la UE.
În 1989 l-au condamnat la moarte pe Ceaușescu pentru subminarea economiei naționale, însă astăzi ne mândrim cu Clădirea Parlamentului, cu Transfăgărășanul, cu canalul Dunăre – Marea Neagră, cu hidrocentralele Porțile de Fier 1 și 2, Nuclear Electrica de la Turnu Măgurele, începută în 1980, autostrada București-Pitești, modernizarea Văii Oltului, etc.Toate acestea și multe altele au fost realizate în 25 de ani, 1965-1990. (Menționez că nu sunt nostalgic, dar nu putem ascunde ceea ce a făcut bun.)
Ne lăudăm la străini cu mănăstirile din Nordul Moldovei, de pe Valea Oltului, Iași, București, etc, cu castelele Peleș, Bran, Huniazilor, Iulia Hașdeu, Karolyi, Sturdza, Săvârșin, Nako din Timiș, Kemeni din Mureș, Cantacuzino din Bușteni, Țepeș din București,etc. Toate acestea au fost construite de domnitorii români care au luptat pentru păstrare teritoriilor, a religiei ortodoxe, dar au lăsat și ceva în urma lor. Cel mai bun exemplu de jertfă l-a dat Constantin Brâncoveanu, care, pentru păstrarea religiei, a acceptat moartea sa, a soției și a copiilor.
Să căutăm acum mari realizări din perioada 1990-2021, timp de treizeci și unu de ani:
- 889 km de autostradă, inclusiv București-Pitești construită între 1967-1972 (96 km) sau 793 km, fără București-Pitești, aproximativ 60 km/an, în ultimii 10 ani.
- DN 67C, Transalpina, 2009-2016, 148 km.
- Modernizarea DN2 E 85, 500 km și a altor drumuri naționale și județene.
Aș vrea să continui cu realizările din cei treizeci de ani postrevoluționari, dar politicienii nu mi-au oferit această ocazie. Da, sunt și construcții maiestoase, asemănătoare castelelor de altădată, dar nu sunt ale țării, sunt ale lor. Altele sunt în alte țări. Cât timp? Vom vedea. Iată de ce poporul este dezamăgit și chiar mâniat. Iată de ce prezența la vot este mică. Putem spune și noi ca Eminescu în Scrisoare III:
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Din păcate, aceasta este cruda realitate. Dacă vrem altceva, trebuie să acționăm, toți, cu mult mai mare responsabilitate. De aceea se spune că suntem ceea ce lăsăm în urma noastră. Și eu am lăsat în satul natal, cât am fost director, o școală nouă în locul celei din 1939. Am construit-o cu ajutorul cetățenilor din sat. Poate fi văzută în imaginile de mai jos.
Închei cu un videoclip al poeziei „Învață de la toate”. Poate îl vor vedea și politicienii români din prezent.
VIDEO:Elisabetha Cirstea
Ionel Pârlea