Acesta e părerea mea: Români, luptați pentru demnitate națională!
În copilărie, prin anii ’65 – ’70, când începusem să citesc și ceva istorie, am primit de la o rudă mai mare, care terminase liceul, o carte veche, groasă, un fel de compendiu despre istoria românilor. Ea reda evenimentele de la întemeierea statului dac până la finalul celui de-al doilea război mondial. Lecturând-o, am constatat că foarte multe evenimente istorice ale poporului român erau redate cu lux de amănunte, cu citate și diverse comentarii ale oamenilor vremii.
Când am ajuns la cele două războaie mondiale, am constatat că ceea ce se spunea în această carte nu corespundea cu ce scria în manualul meu de istorie primit de la școală. Copil fiind, nu am putut înțelege de ce două cărți de istorie prezintă aceleași evenimente în mod diferit, referitor la contribuția popoarelor beligerante și a conducătorilor acestora. Fiind o persoană care crede că adevărul nu poate fi decât unul singur, am început să întreb în stânga și în dreapta de partea cui este dreptatea. Sincer să fiu, nu prea m-am lămurit atunci cum au stat lucrurile, iar profesorii ne transmiteau informații și ne evaluau conform manualului primit de la școală. Alte surse de informații nu existau, iar nouă, elevilor, ni se inoculca ideea că adevărul este relatat doar în cartea de istorie de la școală, ceea ce am fost nevoit să cred și eu, eliminând-o pe cea veche, deși tata, care a luptat în al doilea război și peste granițele țării, îmi spunea că nu chiar așa au decurs lucrurile cum sunt scrise în manual. Confuzia era mare, dar mai mare era dorința mea de a afla care carte prezintă adevărul istoric.
O a doua întrebare mi-am pus-o atunci când învățam la Socialism științific pentru gradele didactice II și I, deoarece în carte scria frumos, iar în realitate era urât, iar viața oamenilor era încorsetată. Mi-aduc aminte că la examenul de gradul II, la Galați, o colegă naivă care, întrebată fiind, i-a spus profesorului că i-a făcut bunicului său un cadou de Sf. Ion. Profesorul a picat-o pe motiv că respectă sărbătorile religioase. De asemenea, eu am avut ceva probleme pentru că am îndrăznit să mă mă cunun religios, crezând că în mediul rural sunt mai ferit de vigilența activiștilor de partid, dar și atunci ca și acum existau mulți ,,binevoitori” care să-I anunțe la timp.
Abia după 1990, când ne-am recăpătat libertatea, am găsit răspunsurile la întrebările mele, atât la cele din copilărie despre cele două istorii cât și la cele ulterioare din timpul examenelor la socialism, înțelegând acum, cu mintea omului matur, cum am fost mințiți și cum ni s-a falsificat în mod scandalos adevărul istoric, iar principala vină a aparținut politicienilor de atunci care au promovat ideile lor în contrast cu voința poporului.
Vreau să spun că și în prezent, politicienii români se deosebesc de cei din țările europene dezvoltate prin faptul că noi, românii, ne dăm în cap unul altuia fără a ne da seama că prin asta facem și victime colaterale, oameni total nevinovați care nu au nici puterea, nici înțelepciunea de a reacționa. Un istoric român a spus cândva la o televiziune că citatul lui Herodot "Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci” este incomplet. Acesta ar mai fi spus în încheiere “ dar să nu aveți de-a face cu ei”.
Tot Herodot a spus că “După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt. Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi. La ei, la traci, trîndăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca cîmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă", susținea Herodot, citat de George Pruteanu. Tot în paragraful 6 din Cartea a V-a, citim că “La traci există următoarea rînduială: îşi vînd copiii pentru a fi duşi peste hotare", sublinia George Pruteanu, citându-l pe Herodot. Se pare că în gena noastră națională s-au cuibărit, în cei cinci sute de ani, mai mult influențele orientale turceși.
Nu vreau să lovesc în strămoșii noștri, cu atât mai puțin în poporul român din care fac și eu parte cu mândrie, dar vreau să spun că ceea ce se întâmplă în prezent în politica românească este total dezonorant, iar politicienii parcă țin morțiș să se regăsească în vorbele lui Herodot. Vreau să mai spun că se pierd valorile morale precum demnitatea, integritatea, verticalitatea pentru că politicienii prezentului nu le mai promovează, spre deosebire de mulți oameni politici din trecut care au luptat pentru ele și pentru binele țării. Uneori facem haz de necaz, c-așa suntem noi, facem glume, bancuri, toate cu scopul de a ne deconecta de la rău, ca și pe vremea comunismului, însă fondul problematicii politice e sumbru.
Un reporter englez, cu ani în urmă, a întrebat un politician român pe aeroportul din Londra: ,,Cine sunteți voi, românii, de vă mâncați așa între voi?, iar un mare fotbalist român a spus că dacă un conațional se duce la o echipă din vest totul e bine, problema apare când se duce al doilea, pentru că încep să se dușmănească. Putem să brevetăm ca proverb național ,, Să moară și capra vecinului” sau ,,Să moară vecinul ca să-i iau capra”. La noi albul e alb, doar dacă-mi convine și mie, altfel e negru iar dacă cineva face un lucru bun și nu-i din partidul meu nu pot fi de acord cu el, iar lucrul devine rău. Dacă cineva e pe o pantă ascendentă trebuie să-i dăm în cap pentru că s-ar putea să devină periculos, iar dacă altcineva ,,mișcă în front”, afară cu el. Tot la noi și doar la noi putem merge în satele sărace să ne găsim simpatizanți destui doar cu un rachiu mic, putem sabota în mod josnic un contracandidat, putem înscena cuiva, fără remușcări, diverse abateri, putem aservi oameni din presă, putem boicota o inițiativă a cuiva, putem să denigrăm un adversar ș.a.m.d. Sinceritatea, corectitudinea, simțul de răspundere, altruismul, sunt valori deja pierdute la majoritatea politicienilor, iar cei ce le mai păstrează sau luptă pentru ele sunt considerați naivi, fiind sfătuiți să accepte ori compromisul, ori demiterea și asta fără prea multe comentarii. Așadar, rămâne un singur lucru de făcut: Români, luptați pentru demnitate națională !
Ionel PÂRLEA,
P.S.Ionel PÂRLEA, este prof. înv. primar la Şcoala Gimnazială Alexandru Vlahuţă, Focşani
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Sesizarea cititorului ZdV: Ce poate face, în Focșani, un cetățean (probabil) bolnav, de care n-are nimeni grijă?
De același autor
