Aceasta e părerea mea: Omul cameleon
MOTTO :,,Omul este, pur şi simplu, cea mai formidabilă fiară de pradă şi, realmente, singura care îşi pradă sistematic propria specie” (Helvetius)
În încercarea de a descoperi ce este omul, Diogene din Sinope umbla ziua, în amiaza mare, cu o lumânare în mână, pe străzile Atenei. El anunţa, prin gestul său simplu şi direct, o temă de cercetare de o perenitate şi o profunzime de neegalat în filosofie: OMUL. Omul este considerat, în sens general, o fiinţă vie, dotată cu raţiune (conştiinţă), o fiinţă constituită ca personalitate, care a cunoscut o evoluţie istorico-politică menită să-i confere unicitate. Din perspectivă filosofică, în ciuda numeroaselor încercări de a-i surprinde „natura” sau „menirea”, omul apare ca o realitate extrem de complexă, a cărei esenţă nu poate fi surprinsă într-o singurădefiniţie.Atât Platon, cât și Aristotel, au definit omul ca fiind un animal social și rațional.Astfel, unele răspunsuri surprind doar aspecte accidentale ale omului, putând fi catalogate cel mult ca hazlii şi neinspirate: fiinţă bipedă fără pene şi cu unghii late (Platon), animalul care fabrică încălţăminte (Bacon) sau făptura care se plictiseşte (Goethe).
La școală, elevii învață că omul este un animal superior care vorbește, gândește și are sentimente.Scopul meu în acest articol nu este acela de a evidenția geneza umană, ci de a prezenta câteva aspecte ale,,metamorfozării omului”, sau mai precis a unora dintre oameni, mai ales a celordin vremurile noastre, în funcție de structura psihică, genetică, mediul socio-familial, nivelul de cultură și educație, de interesele fiecăruia, declarate sau ascunse. Faptul că mulți dintre semenii noștri și-au pierdut valorile morale sau au renunțat la ele în mod deliberat, doar pentru anumite avantaje materiale sau de altă natură, mă îngrijorează profund și mă sperie, gândindu-mă la cum va arăta societatea noastră într-un viitor nu prea îndepărtat. Am mai afirmat și cu alte ocazii că mulți oameni s-au schimbat în rău din punct de vedere comportamental, atitudinal, relational, de vină fiind lipsa puterii de a discerne dintre bine și rău, dintre frumos și urât, dintre natural și artificial, dintre firesc și straniu, etc. Îngrijorător este faptul că numărul acestora crește, că își găsesc adepți și că societatea rămâne inertă în fața proliferării lor.Dintre aceștia, oamenii politici cameleoni, sunt cei mai periculoși, lunecoși, imprevizibili, pentru foarte multi greu de dibuit.Ei sunt printre noi și sunt tot mai mulți, unii dintre ei ,,excelează” în arta deghizării și au reușit de-a lungul anilor să rămână cumva în umbră, să-și manipuleze modelele pe care de fapt, initial, le imitau. Oamenii cameleoni, iși fac jocul nu numai pe scena politică ci și în mediul de afaceri, în zona jurnalisticii, aproape că îi intâlnim peste tot unde ei găsesc un mediu prielnic în a-și desfășura abilitățile manipularii. De regulă, ei sunt odraslele unor foști generali, ai unor foști sau actuali securiști, crescuți si educați în medii autoritare, unii dintre ei neavând o familie întemeiată, neavând copii sau alte indeletniciri. Omul cameleonic își schimbă joburile ca pe cămăși, schimbă casele, mașinile dar și convingerile. Nu are o meserie precisă, dar se bucură de multă notorietate, considerându-i pe ceilalți din jurul său niște fraieri.Cameleonul adevărat are o plajă de vedere de 180 de grade, iar ochii sunt independenți, putând privi cu unul în față și cu celălalt în spate. Omul cameleon analizează și el cu atenție întreg ,,teritoriul”, privește înainte și înapoi, apoi acționează. La nevoie, în funcție de situație sau interes, se schimbă radical, fără mustrări de conștiință și fără regrete. Așa se procedează în cazul traseismului politic, al delațiunii și trădării, al votului immoral, al abandonării partenerului politic sau de afaceri, al dezinformării și manipulării în mass-media, al carierismului și oportunismului social. Când se simte în pericol, cameleonul își rulează coada și se face mic, iar omul cameleon se exilează, cu sau fără știrea autorităților, și acționează în continuare.Aș încheia cu o întrebare retorică:
De ce oare unul din dușmanii cameleonului este șarpele?
Ionel Pârlea
Ionel Pârlea este profesor pensionar, a profesat în învăţământul primar la Școala Gimnazială ,,Alexandru Vlahuta" Focsani. Este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
