Aceasta e părerea mea: Jurământul politicianului & traiul românului
Trebuie să recunoaștem că România trece acum prin niște momente destul de dificile, aproape critice, atât pe plan social cât și pe cele economic și politic. Ne aflăm la o răscruce de drumuri, fără să fim foarte hotărâți și lucizi ce fel de schimbări trebuie să facem imediat. Mai trebuie să recunoaștem, iar istoria ne-a demonstrat acest lucru, că suntem o națiune prea răbdătoare dar și tare nehotărâtă, iar deciziile majore le luăm doar atunci când ne ajunge cuțitul la os.
Să ne amintim de înlăturarea regimului fanariot și alegerea lui Cuza, de renunțarea la tributul către turci și alegerea independenței, de numirea unui rege străin pentru evitarea unor conflicte politice interne sau a destrămării unirii celor două principate. Ideea unui principe pământean era exclusă . ” „De li s-ar da un prinţ pământean, li s-ar face iarăşi un cel mai mare rău, pentru că din experienţă cunosc aceasta. Cu ruşinea mea mărturisesc că, în timp de şapte ani, cât am guvernat Moldova, am făcut o mulţime de nedreptăţi şi de nelegiuiri. Cugetul mă mustră, Dumnezeu să se îndure a mă ierta. Însă ce era să fac, când eram în înrudire şi în amiciţie cu toţi boierii? Cum era să nu pun ministru pe vărul meu, logofăt mare pe cuscrul meu, postlenic pe fiul meu, preşedinte al Divanului pe cumnatul meu,ispravnici pe nepoţi şi amici”, scria fostul domnitor Grigore Alexandru Ghica într-o scrisoare către contele Walevski, ministrul de Externe al Franţei.Perioadele acestea au culminat cu înlăturarea regimului totalitar comunist și alegerea variantei democratice care ne-a reintrodus în rândul țărilor civilizate ale Europei.
Iată-ne la exact treizeci de ani de la revoluție cu o dificilă întrebare: Ce am făcut și ce vrem să facem pentru România ?Desigur, putem să spunem că Grigore Ghica are descendenți și printre politicienii actuali, că I.L.Caragiale ar gasi și astăzi destule subiecte și personaje, că Grigore Alexandrescu ar scrie și acum niște fabule splendide, dar a face haz de necaz este o variantă pur românească de care nu avem acum nevoie, dar nu este o soluție viabilă pentru țară. Am mai spus-o și repet că foarte puțini politicieni au ales acest drum pentru a face bine țării, mulți s-au dus doar pentru binele lor. Cine nu mă crede să verifice din datele statistice averile acumulate de aceștia doar pe perioada mandatului. Într-un articol anterior am venit și cu niște soluții, că așa este corect și constructiv, însă problemele ,,arzătoare” sunt altele, și iat-așa, dragi români, dansăm ,,bătuta pe loc”, cântăm manele precum ,,Ah, viața mea !”, mâncăm produse agricole ,,Ex România”, dar exportăm ceea ce avem mai scump: materia cenușie.Tot datele statistice spun că ne apropiem de cinci milioane de români plecați la muncă în străinătate dintre care treizeci de mii de medici, cincisprezece mii de IT-iști, un milion de muncitori calificați și lista poate continua. Oare de ce-au plecat? Pleacă vreun câine de la măcelărie? Bineînțeles că nu. Și-atunci care să fie cauza ? Răspunsurile le găsim în declarațiile celor plecați: CORUPȚIA, BIROCRAȚIA, LUPTA PENTRU PĂSTRAREA PUTERII ȘI A PRIVILEGIILOR, NESIGURANȚA ZILEI DE MÂINE.
Pe 10 august 2018 românii din diaspora ne-au dat o lecție celor de acasă, care am privit impasibili la televizor, cum ei s-au implicat pentru ca în România să se producă schimbările democratice pentru binele poporului. Mi se pare exagerat ca după doi ani și patru luni instituțiile statului să nu ne poată spune ce și cum a fost atunci. Acest lucru arată că încă se mai încearcă tergiversarea deciziilor finale și ,,colorarea” adevărului. Asta arată lipsă de fermitate și demnitate profesională din partea decidenților, un alt lucru care ne caracterizează ca nație, adoptându-se o cale de mijloc, neutră, în așa fel încât nimeni să nu pățească nimic, cu atât mai mult eu.
Tot din mărturisirile acestor români aflăm cât de simple și exacte sunt legile și procedurile în țările unde ei lucrează, câtă corectitudine există de ambele părți, stat-cetățean, cât de ușor poți să rezolvi o problemă care la noi nu numai că durează, dar trebuie să și dai bacșiș ( moștenire de la turci). Și-atunci ne mai mirăm de ce nu se întorc, sau de ce ne pleacă alții?. Toți spun că nu numai salariul îi ține acolo, ci nivelul de trai și civilizație, condițiile de care ei beneficiază la locul de muncă, de la serviciile medicale, educaționale, sociale până la cele turistice.
Trebuie să înțelegem că tinerii nu mai acceptă și nu mai îndură ca noi, cei care am trecut prin communism, tot felul de nedreptăți, smecherii, atitudini arogante sau chiar jignitoare ale managerilor, lipsa de viziune sau politicile partinice ale celor care ne conduc. Posibilitatea lor de informare este acum maximă, mai ales pentru cei care au luat deja contact cu străinătatea. Toți declară răspicat că le e dor de țară, că ar veni acasă, dar nu o vor face până nu vor vedea că și la noi lucrurile se vor schimba în bine ca în țările care i-au adoptat. În prezent, România are un deficit de personal imens, în toate domeniile de activitate, fiind nevoiți să importăm forță de muncă necalificată din alte state cu un standard de viață inferior nouă, adică înlocuim profesionistul cu amatorul. Noi cheltuim sume enorme pentru a școlariza și profesionaliza tineri care să producă plus valoare altor economii, numim manageri în instituțiile de stat pe criterii politice și nu pe cele de competență, în parlament nu se poate obține unanimitate de voturi pentru proiectele bune pentru țară, promovându-se ura, discordia, răzbunarea sau uneori limbajul suburban,etc. Ar fi interesantă o statistică din care să aflăm câte legi pentru țară au trecut cu majoritate de voturi. De aceea nu se întorc cei plecați și de aceea românilor le este silă de politicieni.
Prezicătorii spun că 2020 va fi un an cu schimbări majore. Nu știu dacă va fi așa sau nu, dar știu un lucru sigur, acela că așa nu se mai poate. Este nevoie de sinceritate, corectitudine, altruism și empatie din partea clasei politice, de legi și proceduri simple și clare pe termen mediu și lung, de reformarea instituțiilor statului prin eliminarea birocrației, a politicilor de personal facile sinecurilor, prin promovarea respectului față de cetățeanul de rând, acel contribuabil la bugetul local și national, prin schimbarea atitudinii angajatului instituției de stat față de cetățean, prin promovarea clară și fermă a codului de deontologie profesională, prin promovarea intransigenței și a intoleranței față de cei care comit abateri.În idea că și justiția se va ,,scutura” și își va căpăta cu adevărat independența față de politic, vreau să redevin optimist și încrezător că lucrurile vor lua o turnură pozitivă și că între jurământul pliticianului și viața românului va fi o bună concordanță. Vom vedea.
Iată ce jură politicianul:
"Jur credinţă patriei mele România.
Jur să respect Constituţia şi legile ţării.
Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.
Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor.
Aşa să mă ajute Dumnezeu!"
Cum trăiește românul vedem și noi, văd și alții.
Ionel Pârlea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
