Jurnalism cetatenesc

Aceasta e părerea mea:Influența basmului în procesul electoral

Ziarul de Vrancea
7 sep 2020 1393 vizualizări
,,Prima metodă prin care estimezi inteligența unui conducător, este aceea de a vedea ce fel de oameni îl înconjoară” - Niccolo Machiavelli

Pe vremea când bibliotecile aveau un iz specific de cărți slinoase (datorită uzului continuu), pe când dușumelele erau vizibil tocite de frecvența iubitorilor de lectură (iubitori de toate vârstele), cei mici erau atrași, în mod irezistibil, de colțul în care basmele și poveștile n-aveau timp de odihnă, de colțul în care Petre Ispirescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Frații Grimm și alții, invitau micul lector la călătorii prin timpuri pline de farmec, cu personaje incontestabil de reale; ar fi fost o crimă să contești crezul unui copil, să contești existența eroilor în care el credea, ar fi fost inuman. Toți am fost copii, toți am trecut prin biblioteci, toți am căutat acel colț.

Odată cu trecerea timpului, aproape fără a conștientiza, ne-am îndreptat atenția către alte colțuri. Adolescența ne-a dat ghes spre romanul de dragoste, spre romanul de capă și spadă, de aventură. De la o anumită vârstă, am căutat cartea de specialitate, tratatul, am căutat cartea dorită la nivel individual. Acum, este aproape dureroasă trecerea pe lângă colțul cu basme, zâmbim trist aducându-ne aminte de timpul când ne ridicam pe vârfurile picioarelor ca să putem ajunge la cartea dorită. Adoram basmul, trăiam trăirile eroului meu, îl însoțeam peste tot, acceptam toate riscurile, toate pericolele ieșite în calea prințului meu sau feciorului sărac care urma să se însoare cu vreo fiică de împărat. Îi eram fidel, mă vedeam un brav însoțitor, aș fi vrut ca eroul meu să aibă încrederea absolută în loialitatea mea. Mă îngrijeam să am destule lumânări, să nu rămân fără lumina necesară periplului meu alături de Făt-Frumos sau Harap-Alb; satul nu era, la acea vreme, electrificat. Casa părintească nu era departe de cimitirul satului meu (un sat de basm), mă duceam să șterpelesc resturile de lumânări de pe mormintele negrileștenilor plecați la cele veșnice. Nu știu dacă ceea ce făceam era pe placul Domnului, însă… sunt sigur că El îmi ierta încălcarea poruncii a opta din Decalog, mai puțin tatăl meu care mă urechea de fiecare dată când afla despre această hoție… din gura vreunei țațe care n-avea altceva mai bun de făcut decât să mă pârască.

M-au furat amintirile copilăriei, amintiri care m-au ,,forțat” la o introducere prea largă. Însă, spre o mai bună înțelegere din partea celui ce va citi aceste rânduri, consider că această introducere urmărește lămurirea cât mai exactă a ceea ce se vrea acest articol. Paradoxal, basmul care ne-a fericit copilăria, ni se prezintă, astăzi, respectând trăsăturile-i caracteristice, prezintă aceeași luptă dintre bine și rău, doar că s-a adaptat momentului: s-a întors în scop electoral. Am iubit basmul, iată că ne iubește și el! A revenit în existența noastră matură, pentru a ne ajuta în luarea deciziei corecte, pentru a ne deștepta la acest ceas de mare importanță pentru viitorul nostru, pentru viitorul celor care se îngrămădesc, acum, în colțul cu basme: COPIII NOȘTRI!

Nu a existat vreodată… ca răul să învingă binele. Au fost excepții, într-adevăr, însă… noi uitasem de basm: vina a fost a noastră! Ca atare, basmul care a venit în sprijinul nostru, basmul pe care îl trăim acum, la propriu, ne oferă posibilitatea de a însoți personajul cu care noi ne identificăm. Suntem de partea prințului sau de partea zmeului. Avem puterea de a decide, avem șansa de a acționa conform doleanțelor noastre, suntem pe cale să eliminăm influența nefastă a zmeului cu ochii roșii, avem șansa la libertatea atitudinală (dacă aceasta nu contravine normelor legale), avem șansa de a arăta lumii întregi că nu suntem o națiune bleagă, o națiune cu mâna întinsă la pomana promisă pe timpul campaniei electorale.

Românul are o zicală: ,,Porcul nu se îngrașă în Ajunul Crăciunului!” Dacă porcul de treizeci de ani… e numai piele și os, este evident faptul că n-a fost bine îngrijit, este clar că cel care s-a considerat stăpân… n-a fost un bun gospodar. Este timpul schimbării, este timpul realizării interesului național, este timpul îndepărtării celor aflați în funcții administrative, care au acționat doar în folosul lor, mai puțin în folosul cetățenilor, este timpul bunăstării poporului român, este timpul satisfacției spirituale, este timpul NOSTRU, timpul celor curați în cuget, în gândire, este timpul celor care vor fi mai puțin oratori și mai mult ziditori.

Să ne alăturăm, dară, binelui. Să însoțim binele, să-l ajutăm a elibera DEMOCRAȚIA, această prințesă răpită imediat după nașterea sa și ținută în obscuritatea turnului cu flamuri roșii, împotriva voinței sale. E drept, nu se cade ca cei mulți să muncească pentru cei puțini! Dar, nici ca cei puțini să muncească pentru cei mulți… nu e drept! Trebuie să ne dorim - așa e normal! - să găsim soluția unui echilibru aducător de zile mai bune. Votul este arma noastră, cu această armă ne putem apăra. Lupta va fi crâncenă, nu vor exista arme convenționale. Zmeul va fi înfrânt tocmai de arma pe care a inventat-o în scopul ironizării personajului nostru pozitiv, Ion. Este vorba de o grindă sănătoasă, zdravănă, care va lovi… chiar dacă zmeul va invoca faptul că-i doar o… mumă care nu se cade a fi lovită! Eu pot invoca faptul că… am dreptul la a ironiza fără șansa de a fi persecutat. Mă apără… diatriba.

Cu îngăduința dumneavoastră, Ion Apostu - membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Romania (UZPR)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.