Jurnalism cetatenesc

Aceasta e părerea mea: Gânduri și nedumeriri în pandemie.​ Războiul tuturor și al fiecăruia (II)

Costică NEAGU
25 aug 2020 1278 vizualizări
Profesorul Costică Neagu
Profesorul Costică Neagu

Se spune că Decebal, văzând că generalii sfetnicii lui se gâlcevesc tot timpul, înaintea unei încercări, i-a chemat la el să le dea o pildă. I-a dus în fața unui țarc în care a băgat mai mulți câini. Aceștia se sfâșiau unii pe alții. În momentul următor, a vârât între ei un lup. Atunci toții câinii s-au unit și au sărit pe lup și l-au omorât, lupta împotriva dușmanului comun.

Pe de altă parte în recursul nostru la istorie, îl cităm cu mândrie pe Herodot: „Geții sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci...”, dar omitem cu îndărătnicie continuarea afirmației:  „...Dar unirea lor e cu neputință și nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi”, precum și afirmația care ne dă fiori... „La traci există următoarea rânduială: își vând copiii pentru a fi duși peste hotare”. Să fie oare ienicerii rezultatul unei asemenea rânduieli, ca să nu mai vorbim de „vânzările” din timpurile noastre!!!

Întrebarea e una singură și foarte simplă: Cine are astăzi înțelepciunea și autoritatea morală să unească toate inimile și forțele pentru ca să luptăm cot la cot, împotriva dușmanului comun al omenirii și al nostru – coronavirusul.

Pe data de 13 martie publicam primul material cu acest titlu, poate pentru că simțeam instinctiv că omenirea se află în fața unei mari încercări, a unui cataclism chiar. Tot atunci am folosit cuvântul „război”, cu o zi sau două înainte de a fi folosit de Președintele Franței.

Am exprimat în acele zile încrederea mea intimă, că poporul român va găsi resursele interioare să se unească și să facă față acestei nenorociri. Nici n-am vrut să mă gândesc la lecțiile întunecate ale izgonirii lui Cuza și a Primului Război, când România a plecat la război „cu mâinile goale” și doar „sângele vărsat” și un „noroc chior” au făcut ca țara să nu dispară de pe harta Europei.

Am crezut că în fața cumplitului dușman necunoscut, vom îngropa securea „războiului român-român” și vom face front comun împotriva nenorocirii care s-a abătut asupra lumii întregi... dar n-a fost să fie așa!

La cinci luni după „închiderea României” – stai acasă!, s-au adunat foarte multe întrebări la care clasa conducătoare ar trebui să răspundă mai degrabă sau mai târziu.

În ce mă privește, deși nu-mi fac iluzii că cineva se sinchisește de opiniile mele sau ale tuturor românilor „de jos”, fac câteva constatări alarmante și dezarmante.

În cele cinci luni de la declanșarea acestui război cu pandemia, văd că acesta se transformă într-o surdă luptă româno-română, iar starea oamenilor se schimbă, de la încredere, la nedumerire și se îndreaptă către dezamăgire, disperare și chiar revoltă - „să nu dea Dumnezeu cel sfânt...”.

Acum la peste cinci luni de la declanșarea nebuniei planetare, pun câteva întrebări care sper să ne risipească nedumeririle și să ne dea o speranță de „însănătoșire” a societății românești:

1). Cine sau ce i-a împiedicat pe oamenii politici să se întâlnească, să se sfătuiască pe ce drum să meargă până ce vom scăpa de această nenorocire? Să fie adevărată vorba că  „Partidele politice sunt în permanentă luptă de exterminare”?, nu toți suntem de același neam?, pe cine mai conducem dacă țara se prăbușește?...

Cine împrăștie dihonia între oameni, după culorile politice în care aceștia cred. Simion Mehedinți avea o vorbă: În momentele cruciale, partidele politice să se teamă de majorități și să nu ocupe toate „scaunele”, pentru ca răspunderea să apese pe toți. Orice majoritate absolută înseamnă dictatură...

2). Cum să lupți împotriva unui dușman văzut sau nevăzut, fără „să știe și Grivei”?, adică primarii. Aceștia nu știu nimic despre starea de sănătate a sătenilor pe care-i păstoresc? Cine cunoaște mai bine starea socială, materială și de sănătate a oamenilor din fiecare localitate? Cine ar putea realiza cele mai la obiect anchete epidemiologice, dacă nu medicii de familie, ajutați de cadrele didactice, funcționarii primăriei sau voluntarii – în colaborare?

Faptul că vine cineva de la județ, ridică oameni cu izoleta, izolează și bagă oameni sau localități în carantină fără știrea autorității locale, sporește teama și neîncrederea.

Poliția sanitară” este tot „poliție, securitate”, fiindcă nu explică și nu dă socoteală nimănui pentru erorile făcute cu voie sau fără voie.

Schimbarea din mers unor manageri de spitale sau medici de la DSP, poate fi înțeleasă în unele cazuri, dar în altele seamănă a epurare politică sau pe alte criterii.

3). Care stat în lumea asta, își permite să treacă pe linie moartă specialiști, numai pentru că ar fi de altă orientare? Jurământul lui Hipocrat are o vârstă de peste 2400 de ani, dar articolele sale sunt valabile și azi pentru că sunt reguli morale.

4). Care este adevărul despre furturile semnalate de Curtea de conturi sau de alte siteuri de știri? Ce fac instituțiile statului, în slujba cui sunt ele? Netezesc drumul adevărului și dreptății sau își dau mâna pe sub masă cu necinstea și hoția? 

Făcutul „urechii toacă” sau „Ce-a mâncat lupu-i bun mâncat!” sperăm să nu meargă la nesfârșit. Nimeni nu vine să ne spună care-i adevărul gol-goluț. După ce ni s-a vânturat „greaua moștenire”, apoi o vagă laudă despre revigorarea economiei românești în pandemie, care acoperea împrumuturile astronomice, azi ni se spune că întrăm cu toată viteza în criză economică.

„Viitorul” este pe buzele tuturor (vom face, vom drege, dar nimic...), însă el trezește neîncredere, nesiguranță și teamă.

În mod subliminal, suntem amenințați cu boala, cu sărăcia și înfometarea, fapt care creează o stare de neliniște până la indiferență, întrucât pare că totul este planificat din alte sfere, iar viața noastră este hotărâtă peste capul nostru. „Nu contează cine votează, contează cine numără”!

5). „Campania electorală” întocmai ca și „declarația politică” au devenit prilejuri de vândut iluzii și de spus minciuni, fără ca nimeni să fie tras la răspundere: vom face, vom drege, dar aflăm pe alte canale că statul nu și-a propus să dea măști și să testeze copiii și profesorii: educația și sănătatea intră în răspunderea familiilor și a fiecărui cetățean în parte, a comunității locale.

Măștile „neconforme”, dar la preț de lux, pentru săraci, s-au pierdut pe drum, iar măștile pentru elevi, intră în sarcina părinților. Noi ne ocupăm de alegeri.

Veniți la vot și votați-ne pe noi, altfel vă mănâncă mama gaia! Chiar dacă trece moțiunea „rămâne cum am vorbit”!

Fiecare partid ne amenință cu raiul lui și cu iadul celuilat, pe pământ.

În rest, Dumnezeu cu mila, scapă cine poate!

  Costică NEAGU                    

Citiți și:Aceasta e părerea mea: Războiul tuturor și al fiecăruia


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.