Aceasta e părerea mea: Dârzenie, numele tău e femeie!
Sărut femeie mâna ta!
În copilăria noastră, poveștile ne-au înfrumusețat viața, viață care, cu multă dragoste și gingășie, părinții noștri nu au vrut să simțim cât e de greu uneori! Zânele, Feții-frumoși, zmeii și toată suita lor de eroi, ne-au însoțit bucurându-ne sufletele nevinovate, ne-au hrănit spiritual zilele minunate ale acelor ani!
Pe măsură ce am crescut însă, am început să simțim încet-încet, că viața nu e întotdeauna roz, că ea îți rezervă și altfel de surprize, că nu toți, din păcate, „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, așa cum se terminau toate basmele copilăriei!
Acesta este și cazul eroinei din povestea reală, pe care îmi permit, cu îngăduința dumneavoastră, să v-o relatez în cele ce urmează:
A coborât de la munte, de pe frumoasele meleaguri ale Herăstrăului vrâncean, ducând cu ea, ca toți cei care se pregătesc pentru întâlnirea cu viața, îndrăznețe vise și speranțe frumoase de viitor!
Un asemenea vis, inevitabil, s-a transformat în realitate în momentul în care și-a întâlnit perechea, omul mult așteptat! S-au căsătorit și s-au stabilit în Jariștea, în casa unui unui bătrân gospodar din localitate. Acesta fiind singur și neputincios, s-au înțeles să-l întrețină cât va mai trăi, cu condiția trecerii casei pe numele lor! Dând dovadă de cinste și corectitudine față de acest bătrân, s-au ținut de cuvânt, respectând cu sfințenie înțelegerea făcută!
Între timp, au apărut în viața lor doi copii frumoși și sănătoși, Ionuț și Andreea!
Dar cum am mai spus, nu toate poveștile care încep frumos, se termină la fel de frumos! După moartea bătrânului au început problemele, soțul devenind din ce în ce mai apropiat de Bachus! Și pentru ca „tacâmul să fie complet”, alcoolul și-a adus cu el și cel mai apropiat aliat, violența!
Situația din căsnicia lor a devenit din zi în zi mai tensionat,ă mai de nesuportat!
Din ce în ce mai frecvent, scandalurile culminau cu alungarea din casă noaptea, în frig, a mamei împreună cu cei doi copii minori, după ce erau bătuți bine!
Asta până într-o zi, când mama însoțită de cei doi copii, nemaiputând suporta umilința, au venit la Focșani, unde au închiriat o garsonieră în Cartierul Sud.
Întrucât locul ei de muncă, unde s -a angajat ca femeie de serviciu, era în zona Gării, a ales să facă zilnic drumul Sud-Gară pe jos, pentru că nu-și permitea să plătească biletul de autobuz. Acesta a fost doar unul dintre numeroasele nevoințe pe care le-a îndurat și asta pentru a le putea asigura celor doi copii minimul necesar pentru a trăi!
Și, dând dovadă de multă tenacitate, o voință și putere de neclintit, A REUȘIT! A reușit să-i țină pe ambii copii la școală și, strângând din dinți, i-a văzută în final, pe amândoi absolvenții ai Colegiului „Valeriu Cotea”!
După decesul soțului, a revenit la casa sa din Jariștea unde a început o altă luptă grea pentru a readuce această casă la stadiul de a putea fi locuită, căci, e lesne de înțeles, după ce a rămas singur, soțul a adus-o într-o stare jalnică! Pentru a face rost de băutură, a vândut tot ce se putea vinde, căci am spus că fostul proprietar a fost un bun gospodar care avea de toate pe lângă casă!
Făcând nenumerate împrumuturi și credite bancare, riscând enorm, a reușit să scoată casa la lumină, inclusiv prin adăugarea unei noi camere și dependințe! Pentru a putea achita la timp din datorii, a făcut multe sacrificii, renunțând uneori la mâncare și căldură!
Dar, depășind multe greutăți, în final, este mulțumită pentru că a reușit să își vadă copiii realizați: Ionuț s-a însurat recent cu aleasa inimii lui, iar Andreea după ce a absolvit niște cursuri de cosmetică, lucrează în acest domeniu în Italia.
Este drept și firesc, că toate necazurile prin care a trecut și suferințele îndurate au slăbit-o considerabil, îndeosebi, înalta responsabilitate care apăsa pe umerii ei firavi: asigurarea unui drum drept și demn pentru copiii ei!
În paralel cu grija deosebită pentru copii, a găsit și puterea de a-și completa și studiile, căci visul ei de când era mică „a fost să facă școală”! Și, a făcut-o: a absolvit liceul, și acum, urmează niște cursuri în domeniul controlului calității.
Ce se mai poate spune despre această putere, despre ambiția teribilă acestei femei?
Niciun cuvânt nu ar putea exprima suficient de complet și laudativ un asemenea caz!
Din păcate, în viața de zi cu zi, în jurul nostru se întâlnesc mii de asemenea cazuri, din care nu multe sfârșesc fericit ca în cazul de mai sus!
Fără să mă aștept, în timp ce aștern aceste gânduri, mă tulbură, obsesiv, o idee: oare cum se trăia în MATRIARHAT? Și tind să cred că BINE! Pentru simplul motiv că FEMEIA a dovedit, de-a lungul timpului, mai multă RAȚIUNE, mai mult CALM, mai mult ECHILIBRU, împrăștiind în jurul ei mai multă liniște.
Și cât de multă nevoie am avea astăzi de toate aceste elemente esențiale pentru viață, în acest asurzitor zgomot al ascuțirii săbiilor, în acest insuportabil miros de praf de pușcă, în această absurdă luptă a „MARILOR BĂRBAȚI”, obsedați de eterna „DIVIDE ET IMPERA!”
Lucian Dordea
