Nu aş fi scris acest eseu dacă nu aş fi citit pe  ziarul online Ziarul de Vrancea din 9 mai 2017, sub semnătura domnului teolog  Romeo Valentin Muscă articolul „Biserica nu este SRL!”.

  Ce este Biserica? Termenul „Biserică” defineşte atât locaşul de închinare cât şi comunitatea celor ce împărtăşesc credinţa creştină. Din acest al doilea punct de vedere  „este Trupul lui Hristos” (Col. 1, 24),  iar creştinii sunt „mădulare” ale acestui Trup.   

     Din punct de vedere al legislaţiei actuale Biserica Ortodoxă Română este un cult, unul dintre cele 18 culte recunoscute de Statul Român, iar cultul este definit de lege astfel: „persoană juridică de utilitate publică” (Legea 489/2006, art 8,1). Conform dreptului civil persoana juridică- este un subiect colectiv de drept civil care participa de sine stătător la raporturile juridice, având o răspundere civilă proprie; o colectivitate umană formată direct din persoane fizice sau din asocierea altor persoane juridice ca subiect de drept, având o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu distinct, afectat realizării unui scop determinat în acord cu interesul obştesc. Trebuie precizat că statutul de utilitate publică se acordă conform legii numai asociaţiilor şi fundaţiilor (organizaţiilor non profit). 

 

  Deci din punct de vedere legal Biserica nu e un SRL, sau un club, nici instituţie a Statalui Român, cum cred unii, chiar persoane oficiale ci un fel de Asociaţie sau Fundaţie.

     Pentru a înţelege mai bine transformarea Bisericii ar trebui să ne întoarcem la începuturile creştinismului. Biserica s-a întemeiat în ziua Rusaliilor (Pogorârea Duhului Sfânt), când prin predică Sfântului Petru au acceptat credinţa creştină câteva mii de evrei. Bazată pe jertfa şi învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos şi apoi predicată de Apostoli şi ucenicii lor, comunitatea celor ce credeau în noul mesaj a devenit universală. După două secole şi jumătate de crunte persecuţii, în vremea Sf. Constantin cel Mare credinţa creştină a devenit liberă.  În primele trei secole nu se poate vorbi de o „instituţie” bisericească, cultul era improvizat, locaşurile de închinare erau foarte simple dar credinţa era puternică şi vie. Veacurile următoare, şi mai ales perioada bizantină, au transformat Biserica cea simplă într-una foarte sofisticată: cu un ritual complex, cu o teologie exclusivistă, cu locaşuri de închinare monumentale şi mai ales cu o ierarhie superioară dobândind demnităţi aproape de cele împărăteşti, în acelaşi timp, însă, din păcate, cu slăbirea credinţei. Puţini ştiu, spre exemplu că vreme de mai bine de 800 de ani Sfânta Liturghie s-a slujit fără antimis.

 

     Biserica neamului nostru a trecut prin vâltoarea vremurilor până în aceste timpuri cu simplitate şi curăţie. De la preoţii ţărani din trecut şi până la preoţii martiri din temniţele comuniste istoria neamului este plină de oameni duhovniceşti. Salba de sfinţi români cuprinde: episcopi, preoţi, călugări, creştini, adevăraţi români trăitori autentici ai duhului ortodox.

    Ultimii 10 ani au adus schimbări majore în Biserica română în primul rând la nivel legislativ şi apoi la nivelul trăirii credinţei. Deşi baza ar trebui să fie Canoanele (un set de legi valabil în toată ortodoxia), noua conducere a decis aprobarea unui nou Statut de funcţionare în anul 2008 (cu putere de lege prin aprobarea Guvernului României- HG 53/2008), a unui nou Regulament al instanţelor (2015) şi a numeroase hotărâri ale Sinodului. Prin acestea puterea ierahiei superioare a fost întărită iar ierarhia inferioară (preot, diacon) şi poporul lui Dumnezeu au pierdut orice drept, reprezentarea la nivel de conducere fiind formală. Aşa se face că episcopul, având statutul de demnitar al Statului, foloseşte toate instituţiile Statului Român, poliţie, jandarmerie, primari, prefecţi, preşedinţi de Consilii Judeţene spre a impune cu forţa hotărârile sale în vreme ce credincioşii sunt lipsiţi de orice drept. Abuzurile în acest sens sunt numeroase, cazul de la Budeşti fiind concludent.  Statutul special al episcopului este cu putere legiferat, preoţii devenind doar funcţionari bisericeşti, „delegaţi” ai episcopului. Aşa se face că, spre exemplu, preotul trebuie să iasă obligatoriu la pensie la 65 sau 67 ani pe când episcopul, chiar senil, rămâne în funcţie până la moarte.  Aceste accente neortodoxe au dus la transformarea profundă a instituţiei bisericeşti în toate aspectele. 

 

    De veţi intră într-un locaş de cult ortodox veţi fi surprinşi de câteva lucruri nefireşti: avizierul sau geamul bisericii este plin de reclame la pelerinaje, ca la o agenţie de turism, de reclame la firma funerară a episcopiei şi de invitaţii la conferinţe duhovniceşti. Sunt şi locuri în care sunt afişate „tarifele” serviciilor religioase, aşa cum este obligatoriu la un SRL. În biserică, altă surpriză, un adevărat magazin bisericesc cu zeci de produse, care de care mai sclipitoare la preţuri exagerat de mari, de exemplu preţul lumânărilor este mai mare de peste 15 (cinsprezece) ori decât preţul pieţei, la o calitate similară. Insistaţi să priviţi produsele şi veţi descoperi ceva şi mai interesant: vin îmbuteliat şi în anumite locuri chiar şi ţuică bisericească. Deci biserica a devenit loc de negoţ, cu tarif afişat şi nefiscalizat cu casă de marcat şi cu produse alcoolice neaccizate.  Nemulţumirea mocneşte în interiorul bisericii şi în acest sens adaug comentariul unui preot la un articol din acelaşi ziar: Biserica bodegă 06-05-2017 “Protoeria este un talcioc şi biserica o bodegă: Se bagă pe gât preoţilor ţuică sfinţită cu baxurile albe de la crăciun,fără eticheta. La ce-i bună ???  Vin bisericesc episcopal de trei sferturi la 24 lei în Vrancea,dar ce mai e chardonay de 50 de ani ? Stăm cu zecile de baxuri ascunse că râde lumea de noi ca de curci că o luăm la mişto cu poșârcile alea. La protoerii se aduc chinezării curate de la dragonul roşu la suprapreţ: icoane, cruciuliţe, breloace şi alte porcării de 3-4 ori mai scumpe şi vârâte preoţilor. La protoerii se găsesc traverse şi ţoale,covoare de 50-60 milioane în sus cu denumiri falsificate pe facturi că-i belește ANAF-ul. De ce ?? Păi ce covoarele şi traversele sunt obiecte de cult,nu ;sunt obicte de talcioc. Îi întreabă magazionerele pe cei de la episcopie ce-s astea şi ei zic :lasă-le să treacă aşa cu denumire pompoasă hoţească. Să descindă anaf-ul în protoerii şi să ia impozit la covoare băgate pe gât preoţilor la sfințiri .la 50 milioane încasează statul impozit de 10 milioane la fiecare traversă sfinţită şi cu denumire pe factură falsificată. Pângărele parohiilor puţ de chiciuri chinezeşti,da oameni buni chinezării. Şi amărâţii d-voastră de preoţi sunt cerşetori autorizaţi obligaţi. Lustrele sunt obiecte de cult ?? Carpetele sunt obiecte de cult ?? Covoarele,traversele sunt obiecte de cult ?? Chinezăriile sunt obiecte de cult ?? Rachiu sfinţit este obiect de cult ?? Protopopii sunt obiecte de cult ???”

 Am păstrat cuprinsul comentariului în formă originală tocmai spre a vedea revolta celui ce a scris.

 

    Dintre toate însă, cel mai grav este “tariful” pentru slujbe. Nimeni nu spune că munca preotului nu trebuie răsplătită, că biserica nu trebuie întreţinută dar a pune preţ  pe slujbe este un grav abuz. Ce „vinde” astfel preotul? Vinde HARUL lui Dumnezeu. Acesta i-a fost dat de Dumnezeu gratuit prin mâna episcopului. 

  Tot abuz sunt toate taxele impuse enoriaşilor: taxa anuală (numită odinioară „benevol”), taxa pe fotografiat şi filmat în biserică, taxa pe intrarea în mănăstire.

  În ce măsură aceste taxe şi, în general, sumele de bani impresionante se întorc spre credincioşi în acte de caritate puteţi decide singuri. Din ceea ce se vede, însă, actele de milostenie majore sunt în cea mai mare parte făcute la iniţiativa unor preoţi inimoşi şi cu ajutorul unor sponsori.

   Cine sunt beneficiarii câştigurilor materiale? Nu credincioşii, nici preoţii, nici chiar protopopii sau consilierii. Singurii beneficiari reali sunt cei 53 de episcopi ce formează Sinodul Bisericii.

 Deci avem negustorie, avem tarife, avem angajaţi, avem „marfă”, avem spaţii şi avem beneficiari.

 Este sau nu Biserica, deci SRL? Din păcate, eu cred că da, că a devenit un SRL.

    În privinţa proprietăţii vezi  http://acopsan.ro/index.php/produs/ro/cine-sunt-proprietarii-bisericilor-din-cadrul-cultului-biserica-ortodoxă-română-1089.html.

  Domnul Muscă, de va trebui să ne întoarcem în catacombe, o vom face! Chiar dacă nu vom avea antimise, biserici monumentale, vase de slujbă aurite, chiar dacă vom sluji în morminte, avem nădejdea că Dumnezeu ne va primi rugăciunea.  Ne vor fi crucile de lemn dar nădăjduim că inimile ne vor fi de aur.

 

Preşedintele Asociaţiei creştinilor ortodocşi ai parohiei Sf. Andrei şi Sf.Nectarie, Focşani

Preot misionar ortodox desemnat al Grupării religioase ortodoxe Sf.Andrei şi Nectarie, Focşani