Aceasta e părerea mea: Apel către profesorul de limba română!
Urmaşilor mei Văcăreşti.
Las vouă moştenire
Creşterea limbii româneşti
Şi-a patriei cinstire !
De aceste versuri testamentare ale lui Enăchiţă Văcărescu, mi-am adus, instantaneu, aminte, în momentul în care, stând la televizor, am văzut dar – mai important - am auzit-o pe o tânăra absolventă de liceu, exclamând veselă şi sigură pe ea, la ieșirea de la examenul de limba româna de la bacalaureat, în gura mare: am luat precis, căci am scris vreo DOISPREZECE pagini ! Nu mi-a venit să cred auzind asemenea „perlă” tocmai din gura unui proaspăt absolvent, la ieșirea de la examenul de (ironie) limba română !
Ce să ne mai mirăm atunci de frecvența din ce în ce mai mare ale acestora atacuri la gramatica limbii române: când auzi o corespondentă TV anunțând cu nonșalanță de o pagubă de „DOISPREZECE mii de euro” sau pe alta spunându-ne că în urma unor controale s-au aplicat „OPTZECI ȘI DOI” de amenzi, în timp ce „DOUĂ SUTE DOISPREZECE localități nu au medici de familie” ! Sigur că este îngrijorătoare problema lipsei medicilor de familie, dar, în aceeași măsură și modul de exprimare !
Nu mai amintesc aici de avalanșa de „perle”, cu care ne delectează zilnic aleșii neamului din Parlament, cât și cei locali ! Aceștia, cel puțin, se bucură de circumstanțe atenuante: nu sunt ei vinovați ca au ajuns acolo, ci noi, cei care i-am votat ! Aș vrea să fiu bine înțeles: m-am referit aici la o anumită parte dintre demnitari căci, din fericire, mai avem încă valori care știu să vorbească bine românește !
În general, aceste derapaje de la acuratețea limbii, le întâlnim la personalitățile publice, cu care suntem, direct sau indirect, zilnic în contact ! Ne putem imagina, deci, cu ușurință, ce se întâmplă „mai jos”, la nivelul străzii. Ai impresia că s-a declanșat un adevărat război împotriva cifrelor „2” și „12” !
În acest context, mi-am amintit de inițiativa cardinalului Richelieu, care în 1635, a fondat Academia Franceză cu mandatul prioritar de supraveghere a purității limbii franceze ! La noi, îți pui în mod firesc întrebarea: oare mai este cineva preocupat de păstrarea nealterată a purității limbii noastre ? Mai ales, în contextul actual al progresului tehnic deosebit de alert, când limba este „invadată” de o multitudine de termeni, expresii, neologisme de tot feluri (în special din domeniul IT).
Tocmai de aceea, în paralel cu această „invazie”, ar trebui să se acorde mai multă atenție respectării, conservării limbii tradiționale, a gramaticii, pur și simplu !
O altă problemă care devine din ce în ce mai obsedantă este legată de conjuncția „și”, folosirea ei improprie devenind, se pare, regula și nu excepția ! A intrat în vorbirea curentă folosirea, în mod deranjant pentru urechile educate, a acestui „și”, ceea ce se pare că nu supără pe nimeni dintre cei care ar trebui să se implice: eu ca ȘI medic, eu ca (mai ales) ȘI profesor, eu ca ȘI ministru etc.
Dascăli noștri de acum 60-70 de ani, educați în perioada interbelică, ne-au băgat bine în cap că această conjuncție se folosește în cadrul frazei, în afară de rolul ei la o înșiruire de termeni, numai pentru evitarea unei cacofonii evidente (eu ca și căpitan, eu ca și cavaler, eu ca și copil etc.), fiind admise, ca atare, doar 3-4 expresii: Ion Luca-Caragiale, Biserica Catolică etc. De ce oare s-a ajuns astăzi la folosirea în exces a acestei particule ? Poate nu știu eu ce s-a întâmplat între timp ? Oare s-a ajuns la admiterea oficială a acestui mod de exprimare ? Mă îndoiesc !
Am impresia ca s-a instalat o nepăsare cvasi-generală, asupra acestei probleme a respectării limbii noastre ! Bine ar fi să mă înșel, dar nu cred ! Se pare că analfabetismul câștigă teren, pe zi ce trece. Românașul nostru (mai ales dacă a mai ieșit pe afară), începe să uite să îți răspundă „bine” atunci că îl întrebi cum se simte, ci considerându-se emancipat, îți răspunde „OK” !
După umila mea părere, se face mult prea puțin pentru asigurarea unei minime respectării ale normelor gramaticale elementare ! Nu credeți că s-ar impune, efectiv, niște acțiuni clare, prin presa scrisă, audio și video, în care, dumneavoastră, Domnule Profesor de Limba Română, să vă apărați cu strășnicie domeniul pe care îl păstoriți, în fața numeroasele atacuri ale unor semidocți ?
Trăim într-o epocă a globalizării, a unei viteze nebune, a interferenței tradițiilor și obiceiurilor din toate țările, ceea ce impune cu atât mai mult, o atenție mai mare ce trebuie acordată testamentului lăsat neamului nostru de Văcărești !
Mărturisesc, sub cuvânt de onoare, că, de ceva timp încoace, crispându-mă și suferind la auzul numeroaselor derapaje de la vorbirea corectă a limbii noastre, am vrut să scriu despre acest lucru, însă tot am amânat. Până acum trei zile, când parcă cineva m-a împins din spate, spunându-mi: Fă-o ! Și, am făcut-o, fără să știu că mă aflu chiar în preajma Zilei Limbii Române !
Lucian Dordea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
