Aceasta e părerea mea | Sinceritatea domnului ministru Câmpeanu
Ministrul Câmpeanu mi se pare un exemplu demn de urmat. Să conduci de trei ani educaţia din România și să tragi singur concluzia că „am ajuns cu calitatea educaţiei într-un punct de minim” mi se pare colosal. Un om integru, conștient de valoarea muncii lui, care nu merge pe abureală.
Adică, dom’le, ne-am chinuit, am reformat, am muncit pe brânci și astfel am ajuns undeva, am atins un obiectiv, fie el și punctul minim. N-am stagnat, se vede că am mișcat cumva lucurile, n-au rămas imobile.
Nu știu dacă a furat, dar a și făcut. Cam ca podul prăbușit din Neamț. Și acolo putem fi optimiști: n-a murit nimeni și acum, după ce s-a prăbușit, avem certitudinea că podul nu era bun.
Nu țin minte alt politician să fie atât de sincer. Ah, ba da, a mai fost unul, Postelnicu, ministrul comunist, care a recunoscut franc: ”Am fost un dobitoc!”. Bine, aici vorbim de un tip cu o înaltă ținută morală, comunist de frunte, cu valori bine definite.
În capitalismul de la noi, toți ouă o mărgică și te fac din vorbe că-i ditamai tezaurul României.
Domnul Câmpeanu nu se lasă însă bătut: în continuare propune, analizează, modifică, reformează. Dar să fim optimiști: dacă e să privim partea plină a paharului putem spune că atunci când ești la minim nu mai ai unde coborî!
Narcis Herescu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
