Aceasta e părerea mea: Pentru d-na profesoară Stana Georgescu, pentru redacția Ziarului de Vrancea
M-a impresionat patosul cu care dvs. cereți sprijin pentru a salva de la dispariție biserica din lemn din Vintileasca.( n.r. articolul Foto | Poate aud și mai marii județului: Strigăt de ajutor pentru salvarea bisericii din lemn de la Vintileasca)
Are, într-adevar, o istorie bogată, însă aceasta este soarta mai multor biserici vechi și degradate (chiar dacă sunt din zid), situate în satele depopulate și îmbătrânite, unde nu vor ajunge nici ,,mai marii județului”, dar nici ,,mai marii bisericilor”.
Mă refer la protopopul din Focșani, numit de arhiepiscopie, care răspunde de bisericile din zona dvs., sau IPS Ciprian - arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, ca fiind autoritățile cele mai avizate să identifice problemele reale ale bisericilor din aceste localități defavorizate și să ia măsuri pentru a nu ajunge să se dărâme singure.
Este atribuțiunea lor și pe cale ierarhică, să solicite fonduri pentru finanțarea lăcașurilor de cult pe principiul proporționalității și a nevoilor reale ale acestora de la Secretariatul de stat pentru culte, unde sunt bani de la buget cu destinația: Construcții și reparații la biserici.Numai că banii se distribuie, cu precădere, pentru construcții de Catedrale, complexe parohiale, birouri pentru protoerii și alte clădiri administrative căci, având autonomie, nu poate controla cineva această situație.
Pentru reparația bisericilor și pentru restaurarea picturilor din bisericile mai vechi de 100 de ani, din mediu rural, nu sunt nici bani, nici interes din partea ,, prea-înalților”.
La nivelul acestei ,, caste” nu se respectă principiul într-ajutorării de sus în jos între lăcașuri, doar pentru ajutor la Catedrala Mântuirii Neamului s-au trimis afișe în toate parohiile să fie donați bani.
O biserică mare, mai înstărită, nu ajuta o bisericuță ,,aflată în nevoie’’ dintr-un sat.
Patriarhia și arhiepiscopia, așteaptă să-și rezolve comunitatea locală toate problemele, iar ,,prea înalții” să fie invitați la hram, la sfințit lăcașuri, la numit preoții în parohii, adică când este ,,prilej de bucurie duhovnicească’’.
Numai că în zona de sud a județului, ca și în cea de sud– vest, dar și-n alte localități, situația este precară, în sensul ca enoriașii sunt puțini și cu venituri mici, agenții economici - sponsori lipsesc cu desăvârșire, fiii satului sunt plecați și primarii au alte priorități.
Este o diferență ,,ca de la cer la pământ” între parohiile din oraș și cele din zona menționată. Preoții sunt la fel de ,,vrednici” numai că în Focșani sunt alte posibilități de autofinanțare:organizează pelerinaje, au servicii de înhumare, strâng ajutoare pentru biserică la sfărșitul fiecarei slujbe, sunt cetățeni- donatori, etc.
Se vede asta dupa rapiditatea și măreția cu care se construiesc anexele de pe lângă biserici: clopotnițe mai înalte decât blocurile, camere mortuare, de prăzmuire, lumânarare și altele de nu te mai poți mișca prin curte.
Și vorba lui E. Hemingway ,,Pentru cine bat clopotele?” aici în oraș, că sunt atâtea biserici vecine și clopotul nu mai este un mijlocde alarmare a populației (alarma vine pe telefon); anumite momente din timpul slujbei pot fi marcate și de un clopot în miniatură.
D-na profesoara, știu cât de greu s-au adunat banii la mine în sat pentru reparația la turla bisericii, pentru construcția camerei mortuare și pentru clopotul care se spărsese ......... că a trebuit să apelam la toți fiii satului stabiliți prin alte locuri din țară sau străinătate. Ar mai fi de refăcut pictura, căci în interior este ,, ca la subteran” și eu cred că în această privință ar trebui să ne ajute Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei și apoi Patriarhia.
Și în cazul bisericii de lemn de la Vintileasca tot IPS Ciprian ar trebui să intervină!.
Să meargă, neinvitat, pe la lăcașurile de cult din zonele mai departate de oraș, căci s-au făcut și drumurile cam peste tot, să vadă starea lor, să facă o estimare și banii necesari se pot lua și din fonduri europene, nu numai de la bugetul de stat.
E mai greu, însă Patriarhia, având un aparat administrativ numeros și clerici pregătiți pot face proiecte de specialitate, eligibile pentru atragerea de fonduri.
Dar cine are curajul să le sugereze, măcar, așa ceva?. Poate....... presa.
Este opinia mea, d-na profesoara, ca răspuns la întrebarea ,, dacă nu suntem capabili să facem rost de fondurile necesare pentru a renova bătrâna Biserică păstrându-i temelia, arhitectura, mobilierul, pictura și mai ales dramatica și frumoasa istorie’’?.
Daca vi s-a propus vreo altă soluție, sau chiar vreun ajutor, m –aș bucura!
Pornind de la această convingere, am participat pe 24 Ianuarie 2021, la Ateneu, la o manifestare organizata de Asociatia femeilor ortodoxe din Arhiepiscopia Buzaului și Vrancei cu tema ,,Rolul femeii ortodoxe în societate ..... ..., la care a fost invitat IPS Ciprian.
La finalul expunerilor și a plecăciunilor de rigoare, din partea organizatorilor, am considerat că era și locul și momentul potrivit să ridic această problemă a stării bisericilor vechi din mediul rural.
La început, IPS Ciprian m-a privit, crezând că-i aduc laude pentru participare...... iar când a înțeles ce vreau să spun (îi propuneam să meargă în teren să vadă nevoile acestor lăcașuri de cult) s-a întors cu spatele, nu mi-a răspuns nicicum, a scurtat ,,baia de mulțumiri” de la umilii organizatori și a plecat.
Și astăzi mă întreb de ce a reacționat așa?.
În fond, m-am adresat cu respect, nu am deranjat audienȚa, eram o femeie (ortodoxă) și vorba ceea ,,vorbea un om, nu lătra un câine”.
Nici presedinta Asociației femeilor......., nici presa, care era în sală, nu au fost curioase să știe ce vroiam să spun.
Așa că, dacă poate cineva să-i mobilizeze pe acești clerici, să întreprindă ceva pentru salvarea bisericilor, să încerce!
Să auzim de bine!
Iinica Iordache
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
