Aceasta e părerea mea: Metamorfozarea omului politic
MOTTO : „Dacă vrei să cunoști un om cu adevărat, privește cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el.”(Joanne K. Rowling)
„Cunosc mulți oameni care de departe par ceva, iar de aproape nimic.”(La Fontaine)
„Sunt oameni care, spălându-se pe obraz, îşi murdăresc mâinile.” (Mihai Codreanu)
Știam că perioada în care românii „o duc cel mai bine” este cea din timpul campaniilor electorale. Toți candidații la o funcție politică, indiferent de mărimea ei, au acum numai lapte și miere în vorbe, însă, dacă ești un alegător abil și bine informat, ceea ce lipsește multor români, realizezi că marile promisiuni duc ulterior spre marile dezamăgiri.
Luând în calcul caracteristicile psihologiei umane, e mai bine să te alături celui care nu promite sau celui care face promisiuni însoțite de argumente, pentru ca expectanțele tale să aibă un final fericit. Dacă citim cu atenție cugetările de la începutul articolului, vom înțelege mai bine cum gândesc mulți politicieni, ce structură umană au și câtă metamorfozare pot ei suferi de la debut până la finalul mandatului. Consecințele acestor transformări în rău privind atitudinea politicienilor s-au văzut și la recentele alegeri parlamentare unde prezența la vot a fost cea mai scăzută din perioada postdecembristă, prezență influențată de riscurile infectării cu virusul ucigaș, dar și de lipsa de încredere că vreun partid sau vreo coaliție ar așeza lucrurile pe făgașul normal.
Perioada alegerilor a trecut, am văzut și ce a dorit poporul, cel care încă s-a mai dus la vot, am observat și surprizele uriașe, însă, vedem acum cerbicia cu care se impart funcțiile.
Nu poți să rămâi impasibil când vezi insistența cu care sunt râvnite ministerele și funcțiile cheie și să nu te întrebi, retoric:
- De ce sănătatea și educația, priorități naționale, nu sunt la fel de „căutate”?
- De ce nu e desemnat omul competent în locul algoritmului politic?
- Dacă tot vor spune „Jur credință patriei mele, România”, ce rost mai are cearta de acum și insistența absurdă de a ocupa un anumit portofoliu sau o funcție în parlament?
- Nu ar fi mai bine să discute cele trei platforme politice și să facă un program de guvernare echitabil pentru toți și folositor pentru redresarea țării?
- De ce să primeze la negocieri ambițiile, dacă toți luptă pentru binele țării și al cetățenilor ei?
Pentru că timpul îi presează, le recomand decidenților din cele trei partide ale viitoarei alianțe să mediteze asupra jurământului pe care-l vor depune în fața Președintelui României și a poporului, să-și amintească de promisiunile făcute în campania electorală și să înlocuiască ambițiile politice pentru ocuparea posturilor cu cele pentru reformarea României, așa cum au promis. De asemenea, să ia în calcul și faptul că românii s-au săturat de promisiuni și că le vor acorda încredere deplină numai atunci când vor vedea că reformele sunt cele așteptate, că se va aplica aceeași lege pentru toți, că nu vor mai exista pentru politicieni pensii speciale și alte sporuri nemeritate, că se va face cu adevărat depolitizarea tuturor instituțiilor statului, că se vor face încadrările doar pe bază de competență profesională, că politicianul va fi exemplu de integritate și moralitate, că doar prin muncă poți justifica veniturile obținute, că toate legile depășite sau cele care provoacă inechități vor dispărea etc. A venit timpul ca omul politic să suporte o metamorfozare fireasă, normală, evolutivă, nu în sens negativ ca până acum.
Vom vedea în ce măsură și cât de repede se vor înțelege, altfel, în 2024, se vor vota doar ei între ei.
Dă-le, Doamne, mintea cea de pe urmă!
Ionel Pârlea
Profesorul Ionel Pârlea este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
