Jurnalism cetatenesc

Aceasta e părerea mea: La răscruce de opțiuni!

Ionel Pârlea
19 feb 2021 1475 vizualizări
Profesorul Ionel Pârlea
Profesorul Ionel Pârlea

​MOTTO :,, Cum să poți să faci ce vrei când nu vrei să faci ce poți”

Foarte mulți români din țară și din străinătate sunt sceptici cu privire la viitorul țării noastre, dar și la standardele de viață ale populației. De asemenea, scepticismul crește și atunci când vorbim despre necesitatea creșterii sporului demografic, pentru că am ajuns o țară cu o populație diminuată și îmbătrânită. Scăderea populaţiei României are la bază migraţia internaţională, planning-ul familial şi mortalitatea ridicată, astfel că, din 1992 şi până în prezent, numărul românilor a scăzut cu peste 13%, se arată într-un pliant statistic al I.N.S. Odată cu intrarea României în UE, 2007, a început migrarea tinerilor către țările occidentale într-un ritm alert, iar acum avem aproximativ cinci milioane de români la muncă în străinătate. De aceea, mulți întreprinzători invocă atât lipsa forței de muncă internă cât și faptul că multe din ajutoarele sociale au fost date nelegal sau la limita legii, ajungându-se uneori la importul de forță de muncă din unele state mai puțin dezvoltate decât noi. Un lucru și mai grav este acela că ne pleacă tinerii, speranța țării, fiind convinși că în țara lor nu-și mai pot realiza idealurile. În ultimul timp ne-a plecat inteligența, cea mai scumpă marfă pe piața internațională.

Principala cauză care a generat această situație o constituie deciziile eronate și bâlbâielile guvernanților din cei treizeci de ani post revoluționari, toate acestea datorate lipsei de viziune, amatorismului politic și infantilismului decizional, a interesului de grup și cel personal, ca să nu invoc și dezinteresul total față de viitorul acestei țări. Dacă ne referim la etapa de închiderea și vânzarea fostelor întreprinderi comuniste, putem vorbi, așa cum a semnalizat și presa vremii, de o mafie generalizată în care a fost atrasă și justiția, cu sau fără voia ei, dovadă stând dosarele nerezolvate nici în prezent. Ce poți să crezi când dosare importante dăinuie zeci de ani sau când principalele intenții de reformă nu și-au găsit, intenționat, rezolvarea? Exemple:

Problemele din turism: Am spus-o mereu și voi continua să afirm că avem o țară a cărei frumuseți naturale rivalizează cu principalele state turistice ale Europei, supranumită uneori și Grădina Maicii Domnului, numai că celor care au păstorit-o nu le-a fost frică de Dumnezeu când au făcut pact cu Diavolul. Străinii care ne vizitează țara au impresii laudative la adresa frumuseților naturale și critici referitoare la infrastructură, la calitatea ofertelor turistice și uneori la faptul că nu se simt totdeauna în siguranță din cauza escrocheriilor. De exemplu, Simon Wilson (29 ani), fost agent imobiliar din Ţara Galilor spune că a ajuns şi în România, în toamna lui 2019, vizitând Bucureştiul, Braşovul şi un sat din împrejurimi.  Despre capitală, galezul s-a arătat mirat că ,,oamenii parchează în mijlocul străzii, oriunde le vine la îndemână. Este un oraş interesant cu clădiri drăguţe, dar nu sunt sigure“. Braşovul i-a plăcut ceva mai mult, dar ţinta lor era să viziteze „un sat periculos de ţigani“. El a spus că „chiar şi localnicii m-au sfătuit să nu merg într-un astfel de sat, străini fiind, cu o cameră video scumpă, nici în trecere, pentru că mi-ar tăia cauciucurile maşinii“. La final, el a conchis: „Călătoria asta ne-a deschis ochii. Te face să apreciezi ce ai”. De asemenea, investigațiile făcute de publicația Recorder au arătat publicului cum se risipesc banii țării sau cei europeni pe lucrări de infrastructură turistică de proastă calitate și cum se măsluiesc licitațiile pentru obținerea de bani necuveniți din contractele încheiate cu firme de casă. Tot Recorder a prezentat filme despre mafia pădurilor, despre modul cum activiștii de mediu sunt bruscați, loviți și trimiși în spitale, etc. Spunem mereu că ne confruntăm cu schimbări climatice majore, că poluarea a depășit de multe ori normele legale, că mai avem doar o treime din pădurile țării, că se prăbușesc munții peste noi, dar nu vine nimeni cu un program de stopare și redresare a situației. Se folosesc fel de fel de tertipuri pentru fentarea autorităților sau mai grav e că multe nereguli se petrec cu știrea acestora. Filmele Recorder divulgă complicitatea statului cu mafia lemnului.

Probleme din sănătate: Numirile politice ale managerilor de spitale au adus atâtea necazuri și decese ale unor pacienți nevinovați. Dacă analizăm doar evenimentele din ultimele luni petrecute la Piatra Neamț și București, soldate cu zeci de morți, fără să mai amintim de neîncheiatul caz Colectiv, putem reafirma că ,,incompetența ucide”, iar întrebarea retorică ,,Care-i scopul numirilor politice? este justificată în totalitate.

Mihaela Ganea, soția bărbatului cu arsuri grave și plimbat în țară de la un spital la altul, a afirmat după decesul soțului în Belgia: „Eu sunt încă sub impulsul acesta al durerii imense. Pentru medicul din Belgia am un deosebit respect și îi mulțumesc mult de tot, știind că a făcut tot ce a putut pentru soțul meu, dânsul și toată echipa de la acel spital. Eu m-am simțit acolo ca într-o familie, lucru care nu mi s-a întâmplat în România. Aici am găsit criminali cu sânge rece care mi-au spus că au alte priorități. Eu vă spun sincer, nu cred că s-a apucat nimeni de el, pe motiv că toată lumea aștepta să scape de responsabilitatea asta. Nimeni nu a vrut să-și asume asta. Toată lumea îl pasa, ca să scape mai repede. Doarcă acești domni care se ocupau de acest transfer au prelungit asta - că avionul, că nu avionul, când este vorba de viață și de moarte, trebuia să trimită avionul ăla din prima! Ăla cu care a plecat, militar. Nu mă interesa pe mine că a fost scos din reparație, că nu era, mai puțin contează! Soțul meu a murit din acest motiv, pentru că ei, cu sânge rece, se joacă cu viața oamenilor, asta fac, nu-i interesează, calcă pe cadavre. Îi interesează imaginea, ies la televizor și fac declarații de 2 lei! Pentru mine, sunt zero! Deocamdată, o să merg acasă să-mi îngrop soțul și să mă uit în ochii copiilor mei cărora le-am spus că le aduc acasă tatăl sănătos și nu am reușit. Singurul meu regret este că nu am făcut mai devreme publică toată treaba asta, poate lucrurile se mișcau mai repede. Autoritățile medicale nu comunică și nici nu cer sfaturi. Un medic român din Belgia, care a semnalat aceste probleme de mai multe ori, spune că a fost înjurat și a fost acuzat că „se dă mare”. Ciprian Isacu acuză sistemul medical românesc de lipsă de bunăvoință și de lipsă de responsabilitate. El spune că deși s-au investit bani și s-au asigurat cursuri de pregătire, medicii din România ezită să trateze marii arși și autoritățile medicale preferă să-i trimită în străinătate, de teamă ca spitalele să nu fie acuzate din nou pentru infecțiile nosocomiale, ca încazul decesului pacientului”.

Dosarul Revoluției: Căpitanul (r) Cristinel Venus Mirea este unul din eroii Revoluţiei. De peste 30 de ani el se deplasează într-un scaun cu rotile după ce a fost împuşcat în decembrie 1989 de terorişti. Este mâhnit de faptul că statul român nu a reuşit să afle cine l-a împuşcat, dar şi de faptul că Institutul de Cercetare a Revoluţiei nu are răspuns la multe întrebări, deşi s-au scris cărţi, s-au făcut cercetări şi au apărut mai multe publicaţii. Din punctul său de vedere, reprezentanţii acestui institut nu au răspuns la întrebările esenţiale ale evenimentelor din 1989. „Rămâne întrebarea: ,,Cine a tras în noi după 22”?. Şi dacă mai trec 20 de ani şi ne ducem şi noi, cei care am fost la Revoluţie, n-o să se mai afle adevărul în veci“, spune militarul mâhnit. Cu toate acestea, au fost foarte mulți oportuniști care au obținut certificate de revoluționar pe nedrept, încasând și acum sume consistente de bani.

Probleme din învățământ: Și în acest domeniu de prioritate națională, politicul a reușit să bulverseze calitatea și să creeze tensiuni interne, cauzate de lipsa de viziune și predictibilitate de la nivel ministerial, dar și de numirile ca manageri locali a multor persoane fără competențele necesare pentru acele posturi. Cum să rezolvăm problemele macro din sistemul de învățământ când în cei treizeci de ani am avut douăzeci și nouă de miniștri? În urma testelor PISA, care măsoară performanța din învățământ, concluziile din 2018 arată că România are cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani. Scorul obținut este în scădere față de ultimele două testări la care România a participat (2012 și 2015), la toate cele trei domenii testate: citire, matematică și științe, potrivit (OECD). Procentul de analfabetism funcțional este de 44%, în medie, în creștere față de 2015. Învățământul nu corespunde cerințelor secolului XXI, iar Legea Educației Naționale este depășită în multe privințe. Ca și în politică, suntem buni la teorie și deficitari la aplicarea ei în practică. Articolul al doilea din lege sună așa: Legea are ca viziune promovarea unui învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și capacități acționale, cunoștințe fundamentale, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate. Ca și în communism, formulările sună frumos însă realitatea este cu totul alta, iar lucrul la grămadă încă este prezent. Dacă ne dorim calitate în învățământ trebuie să plecăm de la calitățile și virtuțile pe care cadrele didactice trebuie să le aibă, apoi să le transmită elevilor. Profesorul trebuie să-i ,,cucerească” pe elevi pentru ca aceștia să vină cu drag la orele lui și să se uite ,,în sus” la el, chiar dacă este un om scund. De asemenea,școala nu trebuie să facă rabat de la disciplină. Simion Mehedinți spunea că ,,O școală fără disciplină e ca o moară fără apă”. Consider că atâta timp cât bugetul alocat învățământului va rămâne în jurul cifrei 2% din PIB, în loc de 6%, calitatea actului educational nu va crește. Vom lucra mereu în sistem de avarie materială, morală și chiar didactică.

Conform titlului, România se află acum la o mare răscruce. Viitorul ei va depinde de această majoritate guvernamentală și parlamentară ce direcție va alege. Ori ne salvăm, ori ne prăbușim în totalitate.

Aristotel a spuscă,,Alegerea, nu șansa, îți determină destinul”.

Ionel Pârlea

Profesorul Ionel Pârlea este colaborator al Ziarului de Vrancea 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.