Uneori, stau și mă întreb dacă nu cumva lumea de astăzi a luat-o razna și dacă mai avem vreo șansă de a ne reveni. Ceea ce trăim acum este o nebunie totală, o stare de neliniște maximă, o tendință maladivă a unora de îmbogățire, indiferent de natura mijloacelor utilizate, o denaturare a relațiilor inter-umane și o degradare morală cum n-am mai văzut, ca și cum  cineva ar fi anunțat omenirea că într-o săptămână va veni Apocalipsa.

Oamenii se întâlnesc doar dacă e nevoie, trec unii pe lângă alții într-o grabă foarte mare, rămân reci și indiferenți față de necazurile altora, nu-și mai interceptează privirile, iar când se întâmplă acest lucru, schimburile sunt reci și fade. Sincer să fiu, am devenit nostalgic după frumusețea și liniștea serilor de vară de altădată, a modului de a petrece sărbătorile în familie sau în comunitate, a căldurii și sincerității cu care oamenii își dădeau binețe sau se întâlneau la un „pahar de vorbă”, a promptitudinii cu care veneau în ajutor unii altora sau chiar a modului în care se îmbrăcau, se comportau și comunicau. Altfel spus, am intrat într-o „glaciațiune” socială. (Aceste constatări nu au nicio legătură cu regulile pe care trebuie să le respectăm pe timpul pandemiei). Nu exclud faptul că lumea se schimbă, evoluează, dar mă îngrijorează direcția în care am luat-o noi, una care nu duce nicicum către „izvorul cu apă rece și dulce”, nici către „palatul de cristal” sau către ceea ce am visat și sperat toți în 1990. În ancestralitatea sa, poporul roman a fost unul ospitalier, cu sufletul cald, deschis, dialogului, vesel și chiar șugubăț. De ce acum nu mai suntem așa?

Dacă încercăm să aflăm răspunsul la această întrebare și cauza acestor comportamente nespecifice românilor, a acestei „zbateri agonizante” a populației, vom găsi un singur adevăr sau un singur vinovat: INCERTITUDINEA ZILEI DE MÂINE, DATORATĂ INCERTITUDINII POLITICE. Așadar, conștienți sau nu, politicienii români, prin lupta lor acerbă și de multe ori murdară, josnică și cinică, reușesc, în mod indirect, să creeze în rândul populației multă teamă pentru ziua de mâine, multă neîncredere pentru cum va arăta viitorul lor și al copiilor lor. Din punct de vedere psihologic, atunci când nu are certitudinea zilei de mâine, omul își schimbă total comportamentul, modul de acțiune și încearcă o soluție de „avarie”, care poate fi de multe ori contrară principiilor etice, morale, dar și democratice. Acțiunile lui devin pline de risc, la limita legii sau chiar ilegale, devin inumane, asemeni situațiilor disperate pentru supraviețuire. Acțiunile unor partide, prin reprezentanții lor, nu au nicio legătură cu deontologia politică, cu menirea lor de a asigura prosperitatea poporului, în slujba căruia au jurat. Murdăria politică a acestora a ajuns la cote inacceptabile și insuportabile, demonstrând românilor că scopul lor adevărat este unul meschin, nicidecum unul constitutional.

La toate acestea se adaugă și nebunia mediatică, explozia Social Media, care-l fac pe om un pion în marele joc de „șah politic”. El poate juca rolul de manevrant sau manevrat, influent sau influențat, manipulator sau manipulat, în funcție de interesul celui dominant dar și de nivelul de cultură și discernământ al celui dominat, de abilitatea de a deosebi binele de rău, adevărul de minciună, fake news-ul de realitate și adevăr. Lupta se duce fără scrupule, fără menajamente și fără frică de Dumnezeu. Toate manipulările acestea politice dau impresia multor cetățeni că situația este ireversibilă și că poporul „a capitulat”. Vă spun că nu este așa și nici nu trebuie să fie așa. Poporul a fost, este și trebuie să rămână continuu suveran. 

De aceea, consider că pentru eliminarea acestor situații, s-ar impune modificarea unor reguli în constituirea, funcționarea și finanțarea partidelor politice, precum și punerea în practică a reducerii numărului de parlamentari de la 588 la 300, conform referendumului din 2009. În prezent, numărul de parlamentari români este asemănător cu cel al unor țări europene cu o populație dublă față de România, iar dacă luăm în calcul sumele uriașe pe care le cheltuie anual un parlamentar vom afla câți bani vom putea da în plus pentru spitale, școli, autostrăzi, pensii, salarii, etc. Cândva, cineva trebuie să „ia taurul de coarne” și să clarifice și aceste aspecte. Politicianul, conform jurământului , trebuie să slujească interesului țării, nu celui personal, să fie corect, onest și bine intenționat, nu manipulator și apoi beneficiar de bunuri ilicite.  

Dumnezeu să lumineze mintea românilor, acum, la răscruce de drumuri !