Aceasta e părerea mea: Inimoșii de la Obilești, Tătăranu!
Un grup de oameni inimoși din fosta Comuna Obilești (actualmente componentă a Comunei Tătăranu) în frunte cu un leader de grup mai mult decat inimos, Radu Voicu - colonel în rezervă, au organizat în data de 19.10.2019 o întâlnire cu un fiu al satului Mărtinești (component al Comunei Tătăranu), Vergil Matei - ziarist și scriitor, trăitor actualmente în Brăila.
Cu aceasta ocazie, Radu Voicu, dimpreuna cu alti membri ai grupului, a reusit sa organizeze si un vernisaj al unei mici expozitii de pictura a doi copii minunati: Ana Maria Fotin si Samuel Dascalu, ambii elevi in clasa a VI-a.. Majoritatea participantilor la acest eveniment eram oameni trecuti de prima tinerete. Bucuria cea mai mare pentru acestia a fost faptul ca o buna parte dintre participanti erau copii de varsta scolara, multi dintre ei fiind colegi sau rude cu expozantii. Niste copii minunati! Exceptionali!
Ne-au uns suflefetele cu candoarea si bunul lor simt! Era suficient sa-i asculti, cu glasurile lor firave si gatuite de emotii, cu cata pasiune vorbeau de picturile lor: de ce au ales temele acelea, culorile acelea, cum au gandit ei tablourile astfel incat sa se imbine unul cu altul (o idee de care nu am aflat sa o fi exploatat vreun pictor consacrat). Bravo, copii! Multa bafta si multa lumina in viata! ...Si multumim pentru picatura de speranta pe care ne-ati daruit-o!
Dupa vernisaj, ne-am deplasat intr-o sala de conferinhte a Scolii Gimnaziale din Tataranu (o sala de clasa ceva mai mare utilata corespunzator pentru mici conferinte - felicitari pentru cei care s-au gandit ca ar fi util sa existe o astfel de sala) construita, din cate am inteles, pe locul unei constructii mai vechi, dezafectate. Aici am avut o intalnire de suflet cu scriitorul Vergil Matei. Printre participanti: profesori universitari originari din satele comunei Tataranu, profesori si invatatori de la scolile din comuna, preotul satului Obilesti, fosti ofiteri, actualmente in rezerva, originari din satele comunei, oameni de diverse profesii - inca in activitate sau retrasi la pensie. Cand am zis intalnire de suflet, nu am exagerat deloc. Si-au exprimat punctul de vedere, in special fata de cartea “Acasa la Martinesti” a prietenului nostru Lica - Vergil Matei, nu numai cei din prezidiul adunarii ci si multi participanti din public (printre ei, am comis-o si eu). Nu se putea altfel avand in vedere ca il cunosc pe Lica de mult timp (parafrazand versurile din prima strofa a Baladei Bufonului de Wiliam Shakespeare in traducerea lui Florian Pittis) “de cand era flacau la mama (la mama lui n.a.)/Hei, ce ploaie si ce vant/De cand da prin fete iama/ Fiinca ploua pe pamant”).
Va spun, cu toata sinceritatea, ca m-a impresionat, in mod deosebit, profesoara de limba romana din Scoala Bordeasca Veche. Rar am vazut, in cei 35 de ani de munca, un om vorbind cu atata pasiune despre profesia sa, dincolo de aprecierile cu totul si cu totul originale despre cartea lui Virgil. Cand auzi un asemenea om, un asemenea profesionist, iti dai seama ca nu e chiar totul pierdut. Felicitari! Mi-as dori foarte mult sa am ocazia sa vorbesc cu oameni ca domnia sa. Cred ca as fi singurul care s-ar imbogati. A fost o surpriza deosebit de placuta pentru noi, cei mai copti, si faptul ca foste eleve ale scolilor din Comuna Tataranu (actualmente eleve ale unor licee din Focsani) au dorit sa-si exprime sentimentele lor starnite in urma lecturii cartilor lui Virgil. Mi s-a parut ca, dincolo de intalnirea cu scriitorul, a mai existat o intalnire - intre generatii. ...Care promite. Ar fi pacat sa nu profitam de ocazie. Atat cei cruzi cat si noi, astia mai copti. Doamne ajuta!
Intalnirea a continuat, firesc as zice, la barul lui Magelan - un tigan inteligent din satul Tataranu. Halal, Magelane! Sunt multi rumani care ar trebui sa-si tarasca palaria prin praful de la picioarele tale. Halal, bre! O gustarica parfumata cu un strop de tuica de pruna urmata de o tochitura de berbecut stinsa cu un deget de Sarba de Odobesti au fost pretextul unor dicutii mult mai degajate si mai neoficiale. Ne-am cunoscut sau am reinnodat prietenii din tinerete. A fost minunat! O nota aparte (nota maxima) pentru meseriasul care a pregatit tochitura, din cate am inteles, fiu de ciobani din tata in fiu. Prietene, vreau si eu reteta! Una peste alta, ne-am despartit mult mai bogati decat ne-am intalnit. Si eu, si sotia mea, suntem mandri ca avut ocazia sa cunoastem acesti oameni minunati. Multumim!
Petrea Spânu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
